,,Nu te mai ruga de Mine pentru pacea lumii, roagă-te pentru oameni să-şi schimbe purtările!”

Cea mai mare dramă a omului este când nu poate să iubească așa cum cere Dumnezeu 

Părintele Arsenie, într-o descoperire a sa, că atunci când se ruga în timpul slujbei, pentru pacea lumii a auzit glasul în chip tainic, al lui  Dumnezeu: ,,Nu te mai ruga de Mine pentru pacea lumii, roagă-te pentru oameni să-şi schimbe purtările!”
Noi spunem, de pildă, că îngerul nostru păzitor degeaba ni s-a dat că nu ne sfătuieşte, nu ne ia, nu ne duce de mână… păi n-o face pentru că, pentru ei dumnezeirea este o bună mireasmă duhovnicească, este o mireasmă, o ambianţă nemaipomenită… Păcatul trebuie să fie teribil de urat mirositor şi când simt putoarea aia, ei fug… nu vin. Cum să vină? Cum s-o traverseze?
Lupta aceasta între bine şi rău a început din Cer, noi ştim lucrul ăsta din Sfânta Scriptură şi avem certitudinea că este adevărată pentru că vorbeşte despre ea Însuşi Mântuitorul. El a spus ,,Am văzut un fulger căzând din Cer”. Deci El a văzut căderea lui Lucifer. Cum s-a născut răul? Cum din energia necreată pozitivă a luat naştere energia negativă? E o taină pe care noi n-o ştim, o vom afla la Judecata de Apoi. Atunci Dumnezeu va descoperi toată problema asta şi va spune ,,Eşti rău, ai dovedit că eşti rău, eşti incapabil să te faci bun, deci osândit vei fi în vecii vecilor şi nu vei mai fi” și lumea va fi scufundată în iubire. Şi masoneria tot aşa a început, cum a căzut şi Lucifer. El a vrut să cunoască taina creaţiunii, a vrut să cunoască care este cuvântul cu care Dumnezeu creează toate. Pentru că el ştie, ca şi noi, a zis să se facă şi s-a făcut, a zis să se facă lumină şi s-a făcut, deci cuvântul, un cuvânt creator pe care diavolul a vrut să-l aibă şi el, să-l cunoască şi el, a spus de ce eu să nu-l cunosc? El n-a putut să vadă diferenţa care era între el şi Dumnezeu. El era atât de perfect, de fapt, era un singur punct care-l diferenţia, faptul că Dumnezeu era Creatorul si Lucifer era cel creat. Şi atunci perfecţiunea asta creată şi-a luat obrăznicia să fie la rândul ei creatoare şi asta este strădania lui, să afle cuvântul, să afle taina şi este cu neputinţă pentru că Dumnezeu i-a întunecat minţile tocmai pentru că a avut această trufie, acest orgoliu. Şi el s-a folosit la lupta sa strâmbă de viclenie și era pe punctul ca Dumnezeu să piardă mult mai mult din cer decât a pierdut în prima confruntare cu Lucifer. El s-a folosit de un sofism. A spus aşa ,,Dumnezeu este mincinos”. De ce este mincinos? Păi este mincinos pentru că El spune despre Sine că este Atot… Atotputernic, Atotdrept, Atotmilostiv. Dacă este Atotdrept atunci nu poate fi Atotmilostiv, pentru că Atotdrept este să pedepsescă fără cruţare tot ce nu este drept, iar Atotmilostiv este sa ierte și ceea ce nu este drept să fie iertat”.

Nu a înţeles dragostea.

De fapt Lucifer nu a înteles dragostea, atracția luminată, echilibrată, fără dorință, fără pasiune. Și atunci îngerii au pornit după Lucifer, unii nici nu au înțeles argumentarea lui, ci au plecat din ascultare, a fost voevodul lor. Cădeau de-a valma; cel care i-a oprit a fost Arhanghelul Mihail care a pus paloșul său de lumină în fața lor și le-a strigat : „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” Mi_Ka_El ? – Cine este ca Domnul? ( Elohim).
Şi atunci îngerii au stat, tot din ascultare, dar au rămas tot timpul îndoiţi ,,adică cum să fie Dumnezeu şi Atotdrept şi Atotiertător?’’ Şi s-au lămurit abia în momentul Grădinii Ghetsimani. Atuncea cerurile s-au luminat, pentru că îngerii s-au luminat de la cunoştiinţa lui Dumnezeu. Şi au spus diavolul este rău şi Dumnezeu este Atotdrept si Atotmilostiv. Este Atotdrept pentru că l-a pedepsit cumplit pe Adam pentru neascultarea lui şi este în acelaşi timp Atotmilostiv, pentru ca să corecteze această mişelie, aceasta neascultare, Îl jertfeste pe propriul Său Fiu. Şi Iisus a avut atunci cunoştiinţa deplină a ceea ce i se cere Lui şi s-a spăimântat şi a spus ,,Doamne, dacă este cu putinţă, să treacă de la Mine”. Şi-a dat seama ce trebuie să recupereze, ce trebuie să demonstreze, totdeauna, pentru veşnicie, că Dumnezeu a avut totuşi dreptate şi nu Lucifer. Şi atuncea îngerii au cântat în Cer şi Cerul s-a luminat şi a spus ,,Drept este Domnul şi milostiv este Domnul’’. Şi Lucifer n-a avut dreptate, a exprimat adevărul în aşa fel încât să pară neadevăr în faţa lui Dumnezeu. Şi atunci într-adevăr, biruinţa în Cer, cu jertfa Mântuitorului a fost deplină, desăvârşită. Toată făptura îngerească s-a convins că Lucifer este rău şi că n-a avut dreptate şi că tot războiul care l-a început el este un război mârşav, necorect. Acum rămâne să se lămurească şi pământul. Părintele Cleopa spunea că foarte greu se recuperează îngerii care au căzut… că trebuie să fie atâţia desăvârşiţi, nu doar mântuiţi, ci desăvârşiţi, încât să înlocuiască numărul îngerilor care a căzut.

Se spune că va veni sfârşitul lumii când se va egala numărul îngerilor căzuţi cu cel al celor drepti. Dreptii pot salva lumea.
Da. Şi mila lui Dumezeu este atât de mare, că merge până la zece. De zece la unul  trece, s-a văzut în povestea cu Sodoma şi Gomora. Când a fost intrebat : ,,Pentru o sută de drepţi vei pedepsi toată cetatea?’’ Şi a zis Domnul : ,,Nu. Pentru o sută îi iert şi pe ceilalţi”. Şi a ajuns până la urmă la zece drepţi şi zice : ,,Nu, nici pentru zece drepti nu voi pedepsi cetatea’’. ,,Dar pentru un drept?’’ ,,Pe acela îl scot afară şi cetatea o voi pedepsi’’. Şi există posibilitate pentru omenire să iasă şi din chestia asta. Se vede tot atunci, cu cetatea Ninive. Ninive era pe aceeaşi listă cu Sodoma şi Gomora şi proorocul Iona, a primit de la Dumnezeu cunoaşterea sorţii lui Ninive şi s-a dus la mai marele cetăţii Ninive şi i-a spus ,,Dacă nu vă pocăiţi, dacă nu vă îmbrăcaţi în sac, dacă nu puneţi cenuşa pocăinţei în viaţa voastră veţi fi raşi de pe faţa pământului împreună cu Sodoma şi Gomora’’. Şi atunci a dat ordin să postească, toţi evreii au postit, până la ultimul. Şi şi-au pus pocăinţa în suflete şi în inimi şi Ninive a fost cruţată, neavând niciun drept, neavând un om drept în ea, ci numai ascultând de profetul lui Dumnezeu, făcând această ascultare s-au salvat. Dar noi mai avem încă drepţi, noi sperăm că avem drepţi şi sperăm în mărturisitori, în martiri, doar nu degeaba au mers oameni cântand în moarte spre gloria şi slava lui Dumnezeu. Ei stau acolo, mărturie pentru noi, nu se poate să ne lase. Dar deocamdată răul şi-a câştigat teren şi Iisus a arătat cum creşte răul. El când a venit să îndrepte legea, tocmai pentru asta a venit, că Dumnezeu a ştiut din capul locului că aşa se întâmplă, dar a vrut ca oamenii să ajungă la cunoştiinţa asta, că Dumnezeu a dat cele zece porunci, dar în cele zece porunci, ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte nu figurează. Bunul Dumnezeu n-a spus ,,ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte’’. A spus numai ,,Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi’’, deci legea talionului nu face decat sa multiplice răul. Din răzbunare în răzbunare hotarul răului se lărgeste înfricoșător.

Şi oamenii au interpretat greşit.

Da. Şi au spus aşa este drept ,,ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte’’. Şi Iisus a venit şi-a zis iubiţi pe vrăjmaşii voştri, întoarceţi obrazul drept când stângul este pălmuit şi aşa mai departe… Şi dacă te gândeşti bine, cum se întamplă, cum de a ajuns diavolul şi răul la puterea asta aşa de mare? Mi-ai făcut un rău şi eu îţi plătesc cu rău (ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte). În clipa aceea răul s-a dublat. Domeniul răului a devenit dublu. Tu, la rândul tău, te răzbuni, plăteşti dublu, deci dublul răului care ţi s-a făcut şi atunci el se triplează. Şi aşa mai departe şi aşa creşte şi puterea lui a ajuns de este cum este în ziua de azi. Şi de aia mare dreptate a avut când a zis nu vă răzbunaţi. Şi abia generaţia noastră paşoptistă a experimentat lucrul ăsta. Căpitanul a zis ,,răzbunaţi-mă’’, dac-o fi zis, dar mă-ndoiesc c-a zis, dar cel care a zis, clar, ,,să nu ne răzbunaţi’’ a fost Vulcănescu, care s-a jertfit pentru un singur om, pentru aproapele lui, era mult mai neînsemnat decât el, era un oarecine, nu era marele filosof Mircea Vulcănescu, dar era mai tânăr şi el s-a făcut pat pentru celălalt ca să nu doarmă direct pe ciment şi în felul ăsta a făcut dubla pneumonie care l-a terminat şi a zis ,,să nu ne răzbunaţi’’. A avut dreptate, pentru că din răzbunare în răzbunare, puterea răului creşte în putere geometrică dacă stai să te gândeşti. Noi am pus capat acestei creșteri prin iertare și prin iubire. I-am iertat pe călăi și ne-am rugat pentru ei. În felul acesta răutatea lor a rămas fără răspuns, deci este stearpă. Iubirea ne eliberează de rău.

Ca şi Gafencu care şi-a dat medicamentele sau Ianolide.

Şi împietrirea asta a inimii am stat aşa şi m-am gândit, pe propria mea piele, este cea mai mare tragedie, cea mai mare dramă a omului, când nu poate să mai iubească, când nu poate să iubească aşa cum cere Dumnezeu, nelimitat, fără condiţii, fără revers… Cum spune şi Steinhardt, un evreu convertit la creştinism : ,,Dăruind vei dobândi’’. Am înţeles lucrul ăsta din drama lui Eugen Ionescu. Eugen Ionescu a pornit ca şi celălalt, Cioran, ca şi  Mircea Eliade. Toţi au pornit din ,,Axa’’, revista lui Mişu Polihroniade, legionari toţi, şi absolut toţi trei s-au înstrăinat cumva. Cel mai puţin dramatic a fost cazul lui Mircea Eliade. Cioran a fost un revoltat, a fost expresia lui Lucifer, omul care se revoltă împotriva orânduielelor care există în natură şi-n fire. Iar Eugen Ionescu şi-a dat seama cât de fericiţi sunt oamenii care au inima caldă, care sunt capabili să iubească atât de frumos şi de necondiţionat încât să treacă peste mişelii, peste mizerii, peste răutăţi gratuite şi mai ales cei care pot să-L iubească pe Dumnezeu. Ce poate fi mai încântător sau mai ademenitor sau mai fermecător, mai plin de vrajă decât să-ţi umpli inima c-o iubire ca aceea pe care ne-o acordă Dumnezeu nouă? Şi pe care noi nici n-o luăm în considerare.

SURSA

 http://foaienationala.ro/aspazia-oel-petrescu-despre-educaia-legionar-partea-patra.html