luni, 21 ianuarie 2013

EZOTERISM SI SAMANISM ÎN BISERICA ORTODOXÃ

EZOTERISM SI SAMANISM ÎN BISERICA ORTODOXÃ

de ieromonah Pimen Tepes

"Pãrinte, nu stiu ce sã fac cu viitorul meu, deschideti-mi vã rog cartea! Pãrinte, iatã vreau sã dau niste bani la bisericã pentru dezlegare de noroc si reusita în afaceri!" Acestea sunt cererile pe care le auzim tot mai des din partea multora care trec pragul sfintelor noastre biserici. Care este cauza, cum gãsesc unii preoti rezolvarea, vom încerca sã arãtãm în cele ce urmeazã.

Nimeni din zilele noastre nu mai are nici o îndoialã asupra faptului cã trãieste într-o societate coruptã de sus pînã jos, unde a mînca pîinea cea de toate zilele cere eforturi deosebite sau concesii înjositoare. Totusi în mintea si în sufletul omului de bunã credintã rãmîne Biserica ca ultim loc nesmintit, de refugiu în sigurantã dinaintea tuturor tulburãrilor vietii.

Majoritatea celor care vin cu necazuri sau vreo întrebare vor de la preot doar un singur lucru: am plãtit, problema trebuie sã se rezolve.[i] Multi ajung la altar dupã ce au trecut prin casele babelor descîntãtoare, ghicitoare, vrãjitoare, prin mîinile bioenergeticienilor, care dupã ce le-au supt banii, i-au lãsat cu promisiunile desarte.

Într-adevãr, oamenii ce vin pentru prima oarã la Bisericã adusi de necazuri, vin dupã o îndelungã cãutare sau ezitare, si-si pun toatã nãdejdea cã aici, la Dumnezeu si la preot ei trebuie sã gãseascã rãspuns bun si alinare. Dumnezeu a lãsat Bisericii toate harismele necesare tãmãduirii tuturor bolilor sufletesti si trupesti ale tuturor credinciosilor, prin toate Sfintele Taine. Dumnzeu a voit ca lucrarea vãzutã în bisericã sã fie continuatã de cãtre arhierei, preoti si diaconi care sãvîrsesc, sfintesc si dãruiesc poporului ceea ce Hristos Dumnezeu a dãruit lumii în viata Sa pãmînteascã, si sã nu vã mirati cã tocmai în acest nod de comunicare si comuniune al omului cu Dumnezeu, diavolul îsi bagã cel mai adînc coada.

Dar mai întîi de toate nu trebuie sã uitãm cã pãcatul, despãrtitorul nostru de Dumnezeu, este pricina tuturor durerilor noastre. El se piteste prin patimã ca un sarpe în cele mai adînci unghere ale sufletului si iese doar pentru a-si vãrsa veninul prin muscãtura sa. Este scos de acolo decît numai cînd a fost vãdit de minte în taina spovedaniei sau luminat de post si rugãciune în oglinda constiintei. Împotriva acestui dusman perfid, rãdãcinã a tuturor relelor si necazurilor, trebuie sã se îndrepte si sfãtuirea preotului. Însã e greu cînd un orb cãlãuzeste pe alt orb, cãci amîndoi vor fi înghititi prin nestiintã de necredintã.

Numai asa se pot explica, as zice bizareriile pe care le toarnã lupii cu epitrahil în sufletele credinciosilor mai putin obisnuiti cu cele bisericesti. Dar despre ce este vorba: acesti "preoti" dupã o scurtã examinare a gravitãtii problemei si a potentialului financiar, recomandã oamenilor, pentru a se izbãvi de necaz în cel mai rapid mod cu putintã, sã aprindã 30, 33, 40 de lumînãri la diferite ore, sã ardã tãmîie, sã citeascã diversi psalmi la miezul noptii cu toate candele aprinse si asezate în anumite pozitii, sã posteascã marti, joi, sîmbãtã si duminicã, si dupã un timp sã mai revinã neapãrat la el pentru a vedea cum decurge tratamentul.

Mai periculosi sunt si cei mai ciudati, porecliti de lumea naivã harismatici sau preoti cu mult har, adicã popi ce citesc non-stop molitfele, au viziuni, îti cunosc tot trecutul si-ti tîlcuiesc vitorul. Cãtre acestia se îndreaptã majoritatea credulilor, datoritã reclamei fãcute cu îndîrjire de babele înselate.

Întrevederea cu un astfel de popã este tipicã: dupã ce te pune sã deschizi evanghelia sau psaltirea si-ti dezvãluie (cu detalii socante) trecutul, trece la "reteta duhovniceascã" ce trebuie sã o urmezi, cãci - luati aminte - în mai toate cazurile pricina o constituie vrãjile fãcute ori de vecinã, frate, sorã sau cine stie ce cumãtrã, si care pentru el ar fi floare la ureche de rezolvat.

Apar si retete personalizate, combinatii si dozaje diferite de anafurã, aghiasmã, ulei de la Sf. Maslu, luate în moduri si la ore ciudate.

Sãracul om, zãpãcit si încîlcit de atîta tipicãrealã crede cã respectînd nestirbit "regula" îl îmblînzeste pe Dumnezeu si mai ales întoarce necazul asupra celor care-i fac vrãji. Mai mistici sunt acei popi ce roagã pe credinciosi cu probleme mai deosebite sã vinã cu pãmînt din urma dusmanilor pentru a le "întoarce urma" la slujba Sfîntului Maslu.

Ei bine, si ce, ar zice unii, poate chiar asa si este, vrãjitori sunt peste tot acum si nici nu stii cum te poate prinde o blestemãtie din aia, dar mai ales recomandãrile care se fac sunã ortodox, cu post si rugã, metanii si mers la bisericã. Dar sã nu scãpãm din vedere miezul: aparent sfaturile sunt bune, dar privite prin lumina învãtãturilor Sfintilor Pãrinti ele atacã dreapta credintã si bunul simt.

Dupã cum spuneam, recunoasterea pãcatelor ca pricinã a chinurilor noastre ne apropie de Dumnezeu. Amintitele "retete" nu fac altfeva decît sã zãmisleascã în adîncul sufletului sîmburele necredintei. Cum? Astfel de sfaturi aruncã pãcatele noastre asupra dracilor, vrãjitoarelor sau oamenilor din jurul nostru, micsoreazã vina pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, atinteste mînia asupra apropiatilor, ne îndreptãteste la a face pogorãminte la canonul personal (de post, metanii, închinãciuni, rugãciuni si citiri din Sf. Pãrinti) si ne rãrieste participarea la Sf. Liturghie, Sf. Maslu, la Taina Spovedaniei si a Împãrtãsaniei cînd este cazul.

Mare rãsplatã vor avea în iad acesti purtãtori de patrafir ca de altfel si cei care-i urmeazã, pentru cã folosindu-se de autoritatea sacrã a Bisericii si de harul sfintitor dat la hirotonie, cad în patima înavutirii si a mîndriei. Sporirea duhovniceascã pentru acestia ajunge sã se mãsoare în dolari si în numãr de ucenici.

Fãrã îndoialã, sunt cazuri cînd lucrurile din viata oamenilor s-au îndreptat, acestia s-au apropiat de bisericã si-si lucreazã mîntuirea, dar acest fapt s-a produs în urma trezirii din aceastã misticã alternativã si nu urmînd întocmai sfaturile primite. Majoritatea, împlinind un astfel de tratament neortodox aflã de la altii cã ceea ce fac este contrar credintei si este echivalent cu a face acasã magie albã. Aici intervine ruperea în sufletul omului: "Cum, sã merg la bisericã si sã ajung înselat de un preot vrãjitor?" Argumente si contra-argumente se zbat în mintea omului: "Cum, doar mi-a spus tot ce fãcusem, m-a pus sã sãrut crucea, sã mã închin la icoane, cum sã fie ceva rãu în asta?"

Problema este cã rãul nu a stat în închinarea la icoane, ci în faptul cã acel popã a folosit cele sfinte (ca oricare altã vrãjitoare) drept scenariu si decor pentru ca omul sã primeascã mai usor si pe nesimtite veninul cuvintelor lor.

Efectele sunt de tipul blitz: senzatii tari în termen scurt. Cu cît reteta este mai extravagantã, cu atît încrederea sporeste dar si pretul se ridicã simtitor.

Sã privim însã mai îndeaproape ce urmãri provoacã aceste înselãtoare sfãtuiri:

- post negru cîteva zile - sporirea duhovniceascã nu se face în salturi, iar o tãiere a alimentatiei pentru cei neobisnuiti, mai ales cînd se lucreazã peste zi, provoacã serioase dezechilibre trupesti si psihice;

- post marti, joi, sîmbãtã si duminicã - Canonul 66 Apostolic afuriseste pe cei ce ar îndrãzni sã ajuneze sîmbãta si duminica[ii], si pe cei ce nu postesc miercuri si vineri;

- rugãciune cu 3, 33, 40 de lumînãri sau candele aprinse puse în cerc sau în cruce - nici un sfînt nu ne-a lãsat vreo mãrturie cã l-a cunoscut mai repede pe Dumnezeu atunci cînd a aprins 33 lumînãri în loc de una. Se abate trezvia credinciosului de la scop: vederea pãcatului si se induce ca preocupare principalã o formã nemaiîntîlnitã de ritual luatã drept dogmã;

- rugãciuni scurte ca "Doamne dã-le griji celor ce-mi poartã de grijã" sau "sã se întoarcã vrãjile la cel ce le-a fãcut" nu sunt altceva decît o redirectionare a mîniei din inima omului cãtre ceilalti oameni, iscînd urã, invidie, pismã si viclenie;

- trei picãturi de aghiasmã, nouã picãturi de ulei sfintit… - sã fim seriosi, pe nemîncate se ia zilnic o bucãticã de anafurã si apoi o gurã de aghiasmã, nicidecum nu trebuie sã ne apucãm sã mãsurãm picãturile de Duh Sfînt pe care trebuie sã ni le administrãm zilnic;

- citirea Psaltirii la miezul noptii - luptã mare dau acestia puterilor întunericului, dar dacã nu sunt pregãtiti cu post si cu spovedanie si intrati într-o rînduialã duhovniceascã, vor suferi pe pielea lor batjocura dracilor;

- aducerea de pãmînt din urma dusmanilor la Sf. Maslu - un împrumut din recuzita vrãjitoarelor notorii pentru a batjocori cele sfinte. Nu intrã aici hãinutele si batistele ce sunt aduse si sfintite la slujbe;

Toate acestea îndepãrteazã pe credincios de la miezul trãirii ortodoxe, introducînd surogate de credintã similare cu cele ale samanilor. Sau printr-o rînduialã mai deochiatã soptitã tainic la ureche, sã-l facã pe crestin sã se simtã posesorul unei initieri speciale, ezoterice, pe care nu oricine se învredniceste a o primi.

Cel mai trist si îngrijorãtor este faptul cã astfel de preoti sunt în înselare si fac cu nestiintã lucrarea satanei printre oameni, mînati doar din lãcomie. Degeaba se chinuie masonii sã surpe sufletele din Biserica Ortodoxã de atîtea sute de ani, cã nu reusesc a face cît un "popã trãznit" în cîteva zile.

Cum era si de asteptat, toti au faimã de exorcisti si cuviosi, iar orice încercare de îndreptare este luatã drept act de oprimare în spirit de urã.

Ierarhii se feresc în scaune de a lua mãsuri, staretii nu se sfiesc în a lua si ei partea din pradã, cei care-si dau seama sunt prea mici pentru a ridica glasul, asa cã mestesugul se împrãstie nestingherit, prinzînd în latul lui din ce în ce mai multi adepti. Deja se vehiculeazã printre credinciosi ideea cã sunt doar unii preoti care au mostenit rînduieli speciale de la bãtrînii cãlugãri, si care te izbãvesc instantaneu de probleme si-ti aduc norocul înapoi.

Dar zidul ridicat pe nisip nu poate opri pentru mult timp invazia pãgînã, asa cã cei care ajung sã-si dea seama de capcana misticã, ori se îndreaptã, ori ajung sã huleascã si sã nu mai calce în viata lor în bisericã. Acestora din urmã, "rînduiala specialã" le-a lãsat un gust amar de roscove si le-a mãrit si mai mult chinul vietii.

Sfîntul Ignatie Briancianinov spune vorbind despre duhul acestui veac: "Vînãtorul e iscusit si pe cel care scapã din cursele grosolane îl prinde în laturile mestesugite. Sfîrsitul vînãtorii e unul singur: pierzania."

Încã nu ne dãm seama cã toti suntem înveninati de mentalitatea de reclamã, de inedit si extravagant existential, iar Satana, prin cele mai sus amintite nu face altceva decît sã-si prelungeascã si în practicarea credintei tentaculele pustiitoare ale risipirii si desfãtãrii simturilor.

Cãderea e ascunsã în toate chipurile biruintei si a virtutilor: dracii pe draci se înlãturã o vreme - numai cã împãrãtia rîului nu se dezbinã - si omul îmbãtat de izbînda "retetei" se aruncã mai vîrtos în pãrerea si amãgirea de sine, înstrãinîndu-se de Hristos.

Omul simplu este deraiat de la cale si este fãcut sã uite pãcatul din el, îsi rãceste dragostea[iii] pentru cã aproapele devine vrãjmas si-L pierde pe Dumnezeu ca trãire ortodoxã, prin superstitii schizofrenice si misticisme samanice.

Pomenitii si vrednici de osîndã sunt preotii acestia, avînd întelegerea vãtãmatã de cãderea în pãcat, "întru minciuna omeneascã, întru viclenia mestesugirilor înselãciunii"[iv] rãspîndesc învãtãturi ale întunericului, sub înrîurirea vãditã a întunecatului stãpînitor al lumii acesteia, care le dã ca "fãrã de minte se se înfierbînte în mintea trupului lor"[v]

Cei ce urmeazã astfel de sfãtuitori eretici, se împãrtãsesc de duhul viclean al înselãrii din pricina neascultãrii fatã de Bisericã, si gustînd din sîmburele trufiei cade în cursele dracilor veacului acesta.

Încuviintarea patimilor lãuntrice ne încãtuseazã pentru pãcatul care luptã dinafarã, care ajunge sã ne însface si sã ne tîrascã acolo unde nu ne vom mai putea apãra: afarã din bisericã.

Cum? Prin ignorantã sau rãzvrãtire, cãci sporirea în cele întunecate aduce molesirea sufletului si rebeliunea mintii.

Şi în unii si în ceilalti se ajunge la un amestec între bine si rãu, la o luptã între bine si rãu, o învãlmãsealã de patimi, un chin de nesuferit, ajungînd chiar la a-i învoi cu amãgirea chiar dacã stiu neîndoielnic cã prin ea nu se pregãteste moartea. Pãcatul nu pot sã si-l vadã atîta vreme cît se îndulcesc de acel pãcat.

Cum ajung acesti oameni de plîns? Sã nu vã închipuiti cã la portile acestor sarlatani bat numai babele si sãrãntocii, ci veti întîlni toate categoriile sociale din toate regiunile tãrii. Toti au un numitor comun: viata depãrtatã de bisericã, trãitã în indiferentã si pãcate grele. Dumnezeu îngãduie sã vinã peste ei necazuri ca sã-i scoatã din amãgire, dar ei trag tot la minciunã si-si atrag osîndã, pentru cã nu au crezut adevãrul ci au îndrãgit nedreptatea.[vi]

Ba încã i-am mai auzit pe acesti psaudo-pãstori zicãnd cã ei fãptuiesc asa, prin pogorãminte mici, pentru a aduce la mintea omului neinstruit în cele duhovnicesti, întelegerea primarã a credintei ortodoxe, dîndu-le ca la început, mîncare de lapte si nu oase tari. Cît nu se poate de amãgitoare comparatie, cum poti sã-l îndrepti pe nestiutor decît arãtîndu-i adevãrul, lumina. Perdeaua nevederii devine mai groasã si pe mintea celui care spune si pe mintea care primeste, pentru cã nu trebuie sã se ciopîrteascã rînduielile Sf. Pãrinti la nivelul lumii, ci oamenii sã fie adusi la cele rînduite de Sf. Pãrinti.

Sfatul cel bun trebuie sã-l aducã pe om la pocãintã, la a-si da seama de gravitatea faptelor, a se mîhni pentru ele si a le pãrãsi.

Fãgãduinta pe care o face Dumnezeu prin gura proorocului Iezechiel[vii] este: "Cel fãrã de lege, dacã se va întoarce de la toate fãrãdelegile sale pe care le-a fãcut, si va pãzi toate poruncile Mele, si va face judecatã, dreptate si milã, cu viatã va trãi si nu va muri: toate nedreptãtile lui, cîte a fãcut, nu se vor pomeni, ci întru dreptatea sa, pe care a fãcut-o, va fi viu". Hristos Dumnezeu nu umblã cu jumãtãti de mãsurã, ci zice lasã totul pentru a avea totul. Este greu pentru noi, dar putem învãta cum se face acest lucru prin post si prin rugãciune. Rugãciunea ca revãrsare a dorintei, cererilor, suspinurilor inimii omului cãzut, omorît de pãcat, trebuie învãtatã zi de zi, pînã ajunge sã fie împãrtãsire de viatã, prin care sufletul respirã Duhul Sfînt. Cereti si nu primiti pentru cã rãu cereti, ca întru dezmierdarea voastrã sã cheltuiti[viii] " chiar si aceasta trebuieste învãtatã, cum sã cerem si ce sã cerem, dar pentru aceasta ne trebuie povãtuitori cercati în duhul Sf. Pãrinti. Învãtati sã-i cãutati, pentru a nu cãdea în mrejele primului fariseu întîlnit în cale, ale unora ca pr. Vrãjitoru de la Liteni, pr. Ioan de la Posaga, pr. Buzgariu de la Meziad, pr. Balint de la Rieni, pr. Pintea din Oradea, pr. Pintea Dan Gheorghe din Cornesti (Cluj) pr. Doru Cristoiu din Timisoara, pr. Horga din Sublac, pr. Gherman din Romanasi, si multi altii, pe care Dumnezeu sã-i lumineze si sã-i aducã la cunostinta adevãrului ortodoxiei. Amin!




--------------------------------------------------------------------------------

Note


[i] Mi-aduc aminte aici de cuvintele Pãrintelui Cleopa care într-o situatie asemãnãtoare a grãit unei femei: cumãtrã, poti mata sã dai tot aurul din lume si toti cãlugãrii sã posteascã si sã se roage pentru tine, dar dacã tu singurã nu o faci, e degeaba osteneala.

[ii] Exceptînd perioadele celor patru posturi de peste an.

[iii] Din pricina înmultirii fãrãdelegii dragostea multora se va rãci.

[iv] Efeseni 4,14

[v] Coloseni 2,18

[vi] II Tesaloniceni 2,10-12

[vii] Iezechiel 18,21-22

[viii] Iacov 5,3



http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2010/06/ezoterism-si-samanism-in-biserica.html

Capitalism salbatic

miercuri, 16 ianuarie 2013

Despre farmece,magie,vrajitorie


magie-5
„Nu te amăgi, creştine, îti spun cănici lupul nu devine vreodată oaie, conform zicătorii, nici diavolul
nu devine vreodată doctor şi mai uşor ar putea să înghete focul şi să ardă zăpada decât să vindece cu
adevărat diavolul, deoarece este întotdeauna neputincios; şi dacăam presupune că ar putea să te vindece
trebuie să cunoşti că nu vrea aceasta deoarece sănătatea omului este un lucru bun, ori diavolul urăşte
întotdeauna cele bune, de aceea se numeşte urâtor de bine.”
Sfântul Nicodim Aghioritul
FELURILE MAGIEI
Când vrăjitorii fac ceremonii vrăjitoreşti pentru a fi distrus un om, folosesc, după cum mentionează
Sfântul Ciprian, diferite obiecte. Unii folosesc cărtile de joc (ghicitul în cărti), cafeaua şi ceaşca (ghicitul în
cafea), oseminte de animale sau oameni (necromantie), horoscoapele şi stelele (ghicitul în stele), etc. Altii
folosesc boabe de orez de la cununie, cununii, rochii de mireasă, bomboane de la nuntă, fitile de la lumânări,
haine îmbrăcate la nuntă. Altii aruncă în interiorul caselor sau în afara lor, mai ales la intrarea casei, ouă, oase,
murdării, ulei de la mort, zahăr. Altii dau, chipurile, talismane care contin vrăji şi le pun în casele oamenilor pe
care vor să-i distrugă sau le dau să le poarte.
Altii sfâşie cu briciul sau rup bucăti din haine care se îmbracă, din cearşafuri, cuverturi etc. Altii aruncă
diferite prafuri sau lichide vrăjitoreşti în dulciurile sau mâncărurile pe care le vom mânca sau în cadourile pe
care ştiu căle vom purta, etc.
Magia se deosebeşte în albă şi neagră.
Cu cea albă se încearcă ceva pozitiv, în timp ce cu cea neagră: ceva dăunător şi distrugător. În ambele
cazuri este invocat satana şi ambele sunt fenomene înspăimântătoare în fata cărora fiecare om ce gândeşte
creştineşte se înfioară.
Cele mai însemnate feluri de magie sunt:
1. Magia imitativă. Aceasta se sprijină pe puterea de întelegere (căprintr-o simplă faptă simbolica
doritorului ar putea săi se îndeplinească dorinta). De exemplu, pentru a fi provocată ploaia, ajunge dacăe
vărsată putină apă, pentru risipirea unei boli, ajunge împrăştierea câtorva pietre.
2. Magia tranzitorie. Aici locul se identifică cu totul. Dacă se arde părul duşmanului se consideră că
arde însuşi duşmanul. Dacă sunt îngropate unghiile lui este îngropat el însuşi. Dacă este bătută în cuie o haină
de-a lui este tintuit el însuşi.
3. Magia simpatetică sau antipatetică. Sentimentele vrăjitorului creează prin analogie consecinte de
simpatie sau antipatie în persoana duşmanului sau prietenului vrăjitorului.
4. Magia de preîntâmpinare în care prin talismane se acordă o putere mai mare de vătămare a
energiei duşmanului.
Desigur, trebuie să acceptăm că în magie, împreună cu înspăimântarea, există şi ridicolul.
Laolaltă cu sataniştii există şi şarlatanii care exploatează naivitatea poporului şi imită pe astrologi şi
viitorologi. Cei care îi acceptă şi pe cei din prima şi pe cei din a doua categorie sunt victime ale înşelăciunii.
MIJLOACE MATERIALE 
Pentru reuşita scopului vrăjitoresc se folosesc diferite obiecte ciudate fărăde care puterea vrăjii nu poate
săexercite vreo influentă asupra persoanelor sau obiectelor.
La prima vedere lucrurile par ridicole şi puerile. Pentru magie însă este principiu fundamental (prin
aceasta transmitându-se puterea).
Astfel, de exemplu, cel care vrea să producă pagube duşmanului său ia o păpuşă, o strânge cu sfoară şi
înteapă inima ei cu ace de gămălie. Femeile care vor să tină pe bărbatii lor aproape de ele înfăşoară o statuetă
care îi reprezintă pe aceştia cu plase şi aripi de liliac.
Cei care vor săse vindece de o boală folosesc sânge de pupăză sau os din partea stângăa broaştei sau
bucată din lintoliul mortului sau inimă de anghilă sau piele de şarpe sau piatră vânătă sau voal de mireasă.
Multi recomandă şi murdării, sau materiale bizare, pe care le prepară într-un mod magic şi le transmit
celor care vor săvrăjească.
Dar materialele cele mai folosite de vrăjitori sunt: acele de gămălie, dintii pieptenului, săpunul, cuiele de
la sicriu, ierburile, părul mortului, monezile şi potcoavele, cheile, cenuşa, catranul, coarnele, pentagrama,
limbile de şerpi, cozile de animale sălbatice, fructele.
Nu şovăiesc însă să folosească şi obiecte sfintite, precum lumânările de la Crucea Mântuitorului (din
Vinerea Mare), florile de la Sfântul Epitaf, crengile ce se dau în biserică în Duminica Floriilor, sfânta cădelnită
cu ulei de la candelă, coliva, anafura, sfintele acoperăminte etc., cu care confectionează talismane pentru
dragoste, despărŃire, moarte, legături de dragoste şi multe altele.
Talismanele şi fetişurile vrăjite sunt confecŃionate printr-un ritual, într-un moment în care se considerăcă
influenŃele planetelor sunt prielnice. Transmiterea magiei functionează în acord cu o lege homeopatică(lucruri
care s-au găsit odatăîn legătură păstrează între ele o anumită legătură). Magia simpatetică functionează în
conformitate cu legea homeopatiei şi a echivalentelor (aceeaşi influentă la aceleaşi lucruri provoacă aceleaşi
rezultate).
Când o fortăreată este nepăzită şi o atacă duşmanii,
Ştiti ce se va întâmpla?
Duşmanii vor întelege imediat situatia
Şi vor cuceri fortăreata.
Aşa se întâmplă şi cu sufletul,
Şi cu trupul sau casa omului.
Când satana le găseşte nepăzite
(Fără spovedanie, Sfânta Împărtăşanie
şi fără participarea la Biserică în
fiecare Duminică), uşor poate să înteleagă situatia
şi săle ruineze vrăjmaşul vostru sau cel care vă invidiază.
SIMPTOMELE MAGIEI
„Când se prind
vrăjile, ce simptome se observă?“
Depinde de cei care au făcut vrăjile, pentru ce motiv le-au făcut, adică:
Le-au făcut pentru a destrăma o familie?
Le-au făcut pentru a despărŃi un cuplu?
Le-au făcut pentru ca un cuplu sănu facă copiii?
Le-au făcut pentru îmbolnăvirea unei persoane?
Le-au făcut pentru a nu mai putea munci?
În mod obişnuit, simptomele pe care le prezintă oamenii suferinzi din pricina magiei sunt următoarele:
dureri groaznice de cap - fie în spatele capului, fie la frunte, fie între ochi. Palpitatii, amortelile inimii, mâinilor
sau extremitătilor de jos, nemultumiri în familie pentru lucruri neînsemnate, sănu poată sta omul în casa lui, să
aibă capul greu, să fie indispus, să lenevească, sănu vrea să gătească sau să curete casa, să simtă că îl sugrumă
ceva de gât, să simtă o greutate pe piept, să simtă că ceva umblă în trupul lui cu mare viteză, să se
îmbolnăvească şi săsufere în timp ce medicii nu-i găsesc nimic, să aibă neputinte trupeşti, în timp ce mănâncă
normal să piardă din greutate, să aibă temeri, să sufere de melancolie, etc.
Acestea sunt câteva dintre simptomele din care cel căruia i-au fost făcute vrăji poate să înteleagă dacă l-au
atins.
------------------
Simptomele prezentate de arhimandritul Nectarie nu trebuie considerate efecte precise ale farmecelor.Dacă cineva are capul greu 
sau dacă simte o apăsare pe piept nu trebuie săse gândească imediat căi s-au făcut farmece. Tot aşa cum unii nu vor să creadă nici în 
ruptul capului căli s-au făcut farmece (deşi găsesc pe pragul uşii diferite urme – broaşte moarte sau alte semne), tot aşa altii sunt 
obsedati căli s-au făcut farmece, şi confundă stările de oboseală, sau rău fizic, cu manifestări ale farmecelor. Numai preotii care 
păstrează dreapta-credintă sunt în măsură să spunădacă cineva este sau nu sub influenta farmecelor (ceilalti preoti, care deschid cartea 
sau fac alte practici magice, încearcă săconvingă oamenii că au farmece numai pentru a-şi mări numărul de clienti) – n.ed.
-----------------------------------

Deci, cine dezleagă vrăjitoriile?

Aşa cum am scris, vrăjitoriile sunt slujbe satanice şi dacă satana se teme numai de Hristos şi de nimeni
altul, să afle toti că NUMAI PREOTII DEZLEAGĂ vrăjitoriile. Numai Biserica lui Hristos. Nimeni altcineva.
Pentru a fi dezlegate vrăjile tale, trebuie săintre cu adevărat în inima şi în casa ta Hristos, şi atunci va veni
preotul să-Ńi sfinŃeascăcasa, citind exorcismele Bisericii, ale Marelui Vasile, ale Sfântului Ioan Gură de Aur,
care sunt scrise în Molitfelnicul Bisericii noastre. Pentru ca dezlegarea să aibă loc este esential să intre în casa şi
în inima ta Hristos. Te-au prins vrăjile pentru căîn inima ta nu a existat Hristos, a existat doar diavolul cu
păcatul şi de aceea te-au prins.
Pentru ca săfie dezlegate vrăjile şi săfugă, adică să fugă diavolul, trebuie să intre înăuntru, după cum am
scris, Hristos, şi atunci diavolul va dispărea. Atât cât Îl primeşti pe Hristos înăuntrul tău, atât va ieşi şi diavolul,
adicăse va destrăma vraja. Şi atunci te va ajuta preotul prin dezlegările pe care le face.
Trebuie să întelegem, iubitii mei frati, că diavolul stăpâneşte doar acolo unde nu este Hristos.
Diavolul fuge numai dacă Îl găseşte pe Hristos,.
Singurul mijloc de desfacere a vrăjilor şi de vindecare a demonizării este întoarcerea noastră sinceră la
Hristos, prin SPOVEDANIE, POCĂINłĂ, SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE şi toate cele la care ne-am referit mai
sus.
Sfânta Împărtăşanie fărăspovedanie este glont fără armă.
CUM POT FI DEZLEGATE VRĂJILE?
- Spovedanie curată şi generală din anii copilăriei până în prezent.
- V ăveti spovedi după prima spovedanie la fiecare 40–50 de zile sau de fiecare dată când se îngreunează
sufletul dumneavoastră.
- Să vă împărtăşiti cât de des se poate, dacă vă îngăduie duhovnicul.
- Să mergeti în mod obligatoriu în fiecare duminică la Biserică
- În fiecare dimineată veti mânca putină anafură şi veti bea agheasmă.
- Veti posti miercurile, vinerile şi marile posturi de peste an.
- Să faceti în casa dumneavoastră sfeştanie şi săse citească dezlegările Marelui Vasile.
- Să stropiti zilnic cu această agheasmă toată casa dumneavoastră.
- Să faceti dimineata şi seara rugăciuni.
- Să tămâiati în fiecare zi şi să aprindeti candela.
- Să cititi zilnic un capitol din Noul Testament.
- Să-i iertati din inimă pe cei care v-au făcut vrăjile şi v-au distrus.
Atentie!
Nu mergeti niciodată la descântător, vrăjitor sau ghicitor, etc., deoarece atunci situatia dumneavoastră se
va înrăutăti.
Făcând cele de mai sus vor fi dezlegate vrăjile şi dacă vi se va mai face nu vă vor mai atinge.
Multi cred că nu au păcate şi de aceea nu se spovedesc. Aceasta este o rătăcire. Păcat nu este numai să
provoci pagube, să nedreptăteşti şi să ucizi.
Păcat este şi gândul viclean şi că am văzut şi auzit murdării, minciuna mică sau mare, dacă am ascultat
pe ascuns, dacă am înjurat sau insultat, dacă am drăcuit, dacă am înjurat de cele sfinte, dacă am fumat, dacă
mâncăm în zilele de post (miercurea – vinerea, toate marile posturi), dacă nu ne rugăm dimineata şi seara,
dacă nu citim zilnic din Noul Testament, dacă nu mergem la biserică în fiecare duminică, dacă ne-am
împărtăşit fără spovedanie, dacă am avut vreodată legături înainte de cununie (curvie), dacă ne-am masturbat,
dacă am săvârşit după cununie adulter, dacă am făcut păcate împotriva firii, dacă am făcut avort sau dacă am
ajutat pe cineva să facă, dacă am jurat (chiar dacă am spus adevărul), dacă am furat, dacă nu vorbim cu
cineva din supărare, dacă am mers la descântători, vrăjitori, astrologi etc., dacă am învinuit, dacă am
condamnat, dacă am acuzat pe preoti, dacă, dacă, dacă… Sunt multe păcatele noastre şi tu spui că nu ai
păcate?
Arhimandritul Nectarie Moulatsioti  - fragmente