Dezlegarea cununiilor

Despre vrăjitoare si dezlegarea cununiilor

Vrei  să te măriti. Să apelezi sau nu la vrăjitoare? Iată o întrebare la care sper să  dai răspunsul bun după ce vei citi acest capitol.
Trăim o vreme în care  prezenta vrăjitoarelor se face tot mai des observată: la televizor, la radio,  în articole din ziarele de mare tiraj sau în cărti de succes, oamenii se întâlnesc  cu vrăjitoarele. Epidemia aceasta de practici magice îsi are explicatia în faptul  că oamenii simt nevoia de a se îndepărta putin de ceea ce este oarecum obisnuit  pentru a căuta neobisnuitul, pentru a căuta paranormalul, pentru a căuta răspunsurile  pe care nu le găsesc în altă parte.
Îti voi vorbi numai despre legătura  dintre vrăjitorie si povestile de iubire, ca nu cumva să te plictisesc prea mult.  Dar pentru a întelege această legătură e bine să îti explic putin de ce se grăbeste  lumea să alerge la vrăjitoare. Oamenii simt că în afara lumii văzute mai există  o altă lume. Si simt nevoia de a intra în legătură cu această lume. Cei care au  credintă curată, cei care vor să meargă pe calea mântuirii, stiu că adevărul se  întâlneste numai în Biserică si prin Biserică. Adevărul este Hristos. Crestinii  adevărati nu cunosc un alt adevăr.
Iarăsi ar trebui să fac o separare  între crestinii adevărati si crestinii închipuiti. Găsim între canoanele Sfintelor  Sinoade o referire la cei care sunt "părut ortodocsi".
O astfel  de formulare ar zgâria multe urechi astăzi. Întâlnim în România milioane de oameni  care nu merg la biserică decât de Pasti si de Crăciun, oameni care dacă se spovedesc  în trei minute nu spun decât ceea ce li se pare lor că e păcat. Oameni care, dacă  s-ar spovedi cu sinceritate, ar fi opriti de preoti de la Sfânta Împărtăsanie.  Nu are rost să îi judecăm acum. Dar trebuie să observăm că acesti oameni se supără  foarte tare dacă li se spune că nu sunt ortodocsi. Da, de la Botez sunt ortodocsi,  dar prin faptele lor arată că sunt ortodocsi închipuiti. Cum altfel ar putea fi  numiti crestinii care aleargă la vrăjitoare? Cei mai multi clienti ai vrăjitoarelor  din România sunt ortodocsi, nu?
Am citit mai demult un articol despre Brazilia,  tara cu cele mai multe ghicitoare la mia de locuitori, tara în care spiritismul  e la loc de cinste. Până să citesc articolul nu îmi era clar cum, într-o tară  cu un număr atât de mare de credinciosi catolici, magia e totusi la loc de cinste.
Declaratia unui "crestin" catolic m-a lămurit: "noi suntem  crestini, noi o cinstim pe Fecioara Maria, vrem ca după moarte să mergem în rai,  lângă Iisus. Dar în viata de zi cu zi avem multe probleme, si pentru a le rezolva  apelăm la spiritele strămosilor, apelăm la spiritele care au capacitatea de a  ne ajuta să depăsim orice necaz." Citind articolul am rămas socat văzând  cât de ciudat se poate amesteca credinta catolică cu vrăjitoria.
Dar am  stat si m-am gândit: "dar la noi în tară nu se întâmplă lucruri asemănătoare?"  Chiar dacă la noi densitatea de vrăjitoare pe kilometru pătrat este mai mică decât  în Brazilia, totusi mentalitatea este asemănătoare.
Cum altfel se explică  faptul că vrăjitoarele au clienti, si încă foarte multi?
Vrăjitoarele sunt  "atotputernice": vindecă bolnavi, dezleagă farmece, aduc acasă bărbatii  pe care nu i-au întors nici rugăciunile Bisericii, fac o sumedenie de lucruri  bune. Ce li s-ar putea reprosa? Că doar fac magie albă, nu neagră (nu este greu  de observat că vrăjitoarele "negre" au mult mai putin succes), doar  lucrează cu Dumnezeu, nu cu diavolul. Merge fata la vrăjitoarea cea bună, i se  zic descântece sau dezlegări pentru cununie, si peste câteva zile un tânăr se  îndrăgosteste de ea si o ia de nevastă.
Sau: fata a rămas însărcinată,  iubitul a părăsit-o. Fata merge la vrăjitoare, si peste câteva zile iubitul vine  cu un brat de flori si cu inelele de logodnă.
Sau: sotul a plecat de acasă  de o lună, lăsându-si femeia singură cu trei copii. Acatistele date la Biserică  au rămas fără răspuns (asa cum s-a întâmplat poate si în cele două cazuri anterioare).  Călcându-si pe suflet, femeia merge la vrăjitoare. Vrăjitoarea "observă"  că sotul fusese fermecat de o vrăjitoare rea, si imediat dezleagă legăturile răului.  "Sotul se va întoarce până la apusul soarelui..."
"Dacă  e asa, vă rămân datoare până la sfârsitul vietii. Cât trăiesc nu o să vă uit",  zice femeia cu inima plină de încredere. Orele trec si bărbatul nu apare. Dar  chiar cu câteva minute înainte să apună soarele, bărbatul bate la usă.
"Slavă  lui Dumnezeu, bine că te-ai întors...", zice femeia sărindu-i în brate.
Ce  e rău în cele prezentate mai sus? Cine are dreptul să judece modul în care cele  trei femei au dobândit ceea ce îsi doreau?
Vrăjitoarele nu s-au închinat  diavolului. Nu au blestemat. Aveau în casă icoane, cruci, ardeau tămâie si stropeau  cu agheasmă, invocând puterea lui Dumnezeu. Se poate contesta faptul că această  putere a dat roade?
Tu vrei să te măriti. E putin probabil să nu fi fost  îndemnată de vreuna dintre prietenele tale să mergi la o vrăjitoare, ca să te  ajute să îti împlinesti dorinta. Astăzi a te duce la vrăjitoare nu mai este ceva  iesit din comun. Tu ori nu crezi că vrăjitoarele nu au putere, si crezi că toate  farmecele lor sunt simplă sarlatanie, ori crezi că te pot ajuta, dar nu ai avut  curajul să apelezi la ele până acum. Ori ai apelat deja, o dată sau de mai multe  ori. Ori crezi că au putere, dar că este de la diavol.
În cazul în care  te îndoiesti de puterea vrăjitoarelor, înseamnă că te îndoiesti de puterea celui  pe care îl slujesc. Diavolul nu vrea ca toti oamenii să înteleagă că el există.  Cine crede că există diavol crede si că există Dumnezeu. Ori asa ceva nu îi place  diavolului. Dacă toate vrăjitoarele ar face ceea ce promit, atunci puterile lor  ar fi evidente. Dar diavolul vrea să stârnească multă confuzie. Si are grijă ca  în afara vrăjitoarelor de calitate să existe si vrăjitoare care să nu poată face  nimic: unii le văd si spun că toate vrăjitoarele nu fac altceva decât să amăgească  oamenii.
Există o grămadă de ghicitoare care nu sunt în stare să spună  nimic despre viitorul sau trecutul clientilor lor, si totusi lumea vine cu disperare  si la ele. Dar cei mai multi aleargă la ghicitoarele care au rata de exactitate  a ,,proorocitului" foarte mare.
Îti voi prezenta pe scurt un caz  citit într-o culegere despre manifestările drăcesti, asa-zisele "fenomene  paranormale". Un ziarist era convins că arta vrăjitoarelor e simplă sarlatanie.  A scris pe o hârtie o falsă autobiografie si i-a dus-o unei ghicitoare ca să se  convingă că aceasta va cădea în cursa care îi fusese pregătită. În falsa autobiografie  scria: "Mă numesc... si sunt căsătorit cu Elvira încă de când eram studenti.  Am avut noroc în viată. Sotia mea este o femeie minunată, între noi a fost întotdeauna  o întelegere demnă de un model de familie. Părintii nostri au fost fericiti că  nu ne-am creat unul altuia probleme de nici un fel. Atât mama mea cât si mama  sotiei mele au si acum grijă de noi si de cei trei copii ai nostri. Din punct  de vedere material o ducem decent, nu ne lipseste nimic, dar nu suntem bogati.  Am 48 de ani si este normal să stiu ce mă asteaptă în viitor. Mă îndoiesc că o  vrăjitoare poate să îmi prevestească viitorul, mie si familiei mele."
Ziaristul  a avut un soc la auzul cuvintelor vrăjitoarei: "Numele dumitale este...,  si nu cum scrie aici. Ai fost căsătorit de două ori, prima oară numai opt luni.  Sotia actuală nu se numeste Elvira, ea poartă numele Maria, asa mi se arată. De  student ai luat-o pe prima, aia cu opt luni. Cu asta te-ai însurat după divort.  Dumneata duci o viată rea cu sotia, iartă-mă, este o femeie ce si-a bătut joc  de dumneata de atâtea ori că nu pot să însir ca să nu te superi. Aveti împreună  un copil, văd aici, este o fetită. Mult rău v-a făcut mama soacră, a umblat si  cu vrăji, acum sunteti pe despărtire. (...) De viitor îti zic să faci rânduială,  esti om cu cap. După ce faci rânduială o să fie ca lumea. Eu pot să te ajut!"
Ziaristul  a rămas blocat. El era convins că vrăjitoarea va cădea în cursa care îi fusese  întinsă. Universul lăuntric al ziaristului se clătina, convingerile sale erau  puternic zdruncinate. Nu avea cum să nege o realitate: fiinta din fata lui îi  spusese lucruri pe care nu avea cum să le stie.
Da, era evident că vrăjitoarea  avea niste puteri care depăseau întelegerea omenească.
Am prezentat această  întâmplare pentru că o consider reprezentativă pentru cei care merg, chiar cu  îndoială în suflet, la vrăjitoare. Nu era greu de bănuit că autobiografia prezentată  initial era falsă. Oamenii care vin la vrăjitoare vin pentru că au necazuri (numai  în foarte rare situatii unii vin din pură curiozitate).
Însă, chiar dacă  si un psiholog bun putea bănui că autobiografia e falsă, totusi el nu putea spune  datele personale ale ziaristului. E imposibil de contestat că vrăjitoarea avea  acces la o sursă de informatii care depăsea realitatea pe care o cunostea ziaristul.  Sursa ei de informatii era diavolul. Dar asta nu a înteles ziaristul, impresionat  de faptul că puterea de care se folosea vrăjitoarea nu venea de la vreun glob  de cristal, nici de la vreun craniu de om, ca în desenele animate, ci de la o  cruce de fier.
Nu le doresc celor care cred că toate vrăjitoarele au virtutea  sarlataniei să se convingă că s-au înselat. Ziaristul s-a convins, desi initial  excludea o asemenea variantă.
Ar fi fost bine ca înainte de a citi rândurile  mele să fi stiut că nu există nici o vrăjitoare bună, că toate vrăjitoarele sunt  slugile Satanei. Îti voi da câteva detalii legate de acest subiect. Nu stiu exact  când au început vrăjitoarele să se folosească de icoane si cruci. Dar nu este  greu să îmi dau seama că asa le este cel mai usor să facă prozeliti.
Dacă  toate vrăjitoarele ar avea în casă numai imagini ale stăpânului lor, Satana, oamenii  s-ar teme să le ceară ajutorul. Vedem în Vietile Sfintilor că unii au alergat  la vrăjitori tocmai pentru a primi ajutor în această lume (de la a dobândirea  fetei pe care o iubeau până la căpătarea unei slujbe mult-râvnite).
Era  specific contactului cu vrăjitorii ca ei să ceară un pret de genul: "Nu te  mai închina icoanei Mântuitorului... !", sau "Nu te duce la biserică!",  sau altele asemenea. Cei care alergau la vrăjitori sau vrăjitoare stiau precis  că fac lucruri urâte de Dumnezeu.
Astăzi nu mai este deloc asa. Astăzi  vrăjitorii încearcă să pară cât mai apropiati de credinta în Dumnezeu. În Istoria  filozofiei oculte, Alexandrian relatează faptul că una dintre cele mai celebre  vrăjitoare din Franta, care omora copii si făcea si alte nenorociri, duminica  mergea la Biserică.
Cum să creadă oamenii că era unealtă a diavolului,când  o vedeau la slujbă?
Cum să creadă oamenii că vrăjitoarele de astăzi sunt  unelte ale diavolului, când au casa plină de icoane?
Trebuie să ne dăm  seama că diavolul si-a perfectionat stilul de lucru, a căutat metoda cea mai eficientă.  El e ca un cameleon care de fiecare dată găseste noi culori pentru a nu fi recunoscut  de către cei care caută să îl identifice.
Cea mai reusită deghizare a  lui o oferă preotii care folosesc tehnici magice, cea mai cunoscută dintre ele  fiind poate asa-numita "deschidere a cărtii". Când oamenii aud că un  preot le zice viitorul, după ce deschide Psaltirea sau Sfânta Evanghelie, cum  să nu alerge cu încredere la el? "Că doar e slujitor al altarului, nu vrăjitor..."  Dar despre astfel de slujitori voi mai aduce vorba spre sfârsitul acestui capitol.
Acum voi vorbi despre vrăjitorii si vrăjitoarele cu înfătisare standard.
Dacă deschidem un ziar de mare tiraj, nu ne va fi greu ca la rubrica "Diverse"  să observăm anunturi de multumire fată de lucrările "binecuvântate"  ale vrăjitoarelor.
"Costi din Bacău îi aduce si pe această cale multumiri  Samirei, adevărata urmasă a celebrei ghicitoare Tăntica din Ferentari, care i-a  scos argintul viu si l-a vindecat de impotentă."
"Magda din  Bucuresti îi va rămâne vesnic datoare Reginei Magiei Albe, Ariadna, care anul  trecut a primit Scoica de Aur la Festivalul Vrăjitoarelor din India, si care m-a  ajutat să mă căsătoresc cu Săndel.
Dumnezeu să vă ajute, Mamă Ariadna..."
Si  câte si mai câte multumiri. Ele dovedesc faptul că oamenii au fost multumiti de  prestatia vrăjitoarelor. Nu s-au considerat nici trasi pe sfoară, nici mintiti.  Nu li s-a zis că îi va ajuta Dumnezeu si de fapt i-a ajutat diavolul. Chiar dacă  uneori vrăjitoarea cerea si lucruri cum ar fi fire de păr sau legături de la mort,  ele fac parte din arsenalul obisnuit pentru asemenea practici. Nimic nou, nimic  care să stârnească neîncrederea.
(La fiecare capitol mă întreb: "Oare  te interesează ceea ce scriu?" Văd că am scris deja câteva pagini despre  vrăjitoare si parcă m-am îndepărtat de subiectul cărtii. Dar crede-mă că scriu  din cauza numărului mare de fete care aleargă la vrăjitoare: cred că îti dai seama  că nici acest subiect nu e prea plăcut; as face o greseală mare dacă nu as argumenta  cele afirmate despre vrăjitoare. Ai putea întelege că eu spun prostii si ai putea  deveni chiar interesată de acest subiect. Cred că ar fi bine să citesti despre  această problemă în cartea mea S.O.S. - Despre horoscop, cutremure si ghicirea  viitorului. Acolo pozitia crestină e prezentată sistematic, cu citate din Biblie  si din scrierile Sfintilor. Explic în acea lucrare faptul că vrăjitoarele nu pot  spune lucruri decât oamenilor care trăiesc departe de Biserică. Si arăt că, oricât  de incredibil ar părea, ghicitoarele nu ghicesc viitorul: ele spun doar ceea ce  diavolii au de gând să facă unui om; dar, în timp ce trecutul îl văd foarte bine,  căci nu este un secret pentru draci, asupra viitorului gresesc de multe ori. Nu  au dreptate decât în cazurile în care omul se supune fără să îsi dea seama voii  diavolului. Sunt prea multe de spus în această privintă, si e mai bine să cauti  lămuriri în cartea amintită mai sus).
Si cu toate astea Biserica vine  si spune: "Toate vrăjitoarele sunt slugile diavolului. Nu există magie albă  si magie neagră. Nu există decât un singur fel de magie!"
Am văzut  la televizor o secventă: în casa unei vrăjitoare "albe" s-a găsit într-un  depozit o mare cantitate de materiale furate. Un reporter a venit si a filmat.
Cu multă "blândete", vrăjitoarea a început cu amenintările:  "Dacă mă dai pe post, te nenorocesc, o să ti se întâmple si asta si asta..."  "A, faceti magie neagră, acum v-ati dat de gol..."; reporterul era bucuros  că a prins o secventă rară: să imortalizezi o vrăjitoare care face magie albă  amenintându-te cu "binefaceri" de care au parte cei asupra cărora lucrează  magia neagră nu este un lucru obisnuit.
Filmarea respectivă a dat la iveală  cât de "curate" erau metodele de lucru ale vrăjitoarei. Cam asa fac  toate suratele ei: spun că fac lucrarea lui Dumnezeu până ce le supără cineva.  Atunci îsi arată adevărata fată.
Vrăjitori au existat dintotdeauna. Sfintii  le-au stat împotrivă, si au arătat oamenilor că în spatele acestor vrăjitori stă  diavolul. Nu de putine ori acesti diavoli au putut fi văzuti de oamenii care nu  cu mult timp înainte erau convinsi că nu greseau cu nimic alergând la vrăjitori.  Ca să nu mai lungesc referirea la vrăjitoare, spun că orice lucru bun pe care  l-ar face ele, îl fac numai pentru a însela lumea. De ce pe un sot pe care rugăciunile  Bisericii nu îl aduc acasă, nici după luni de zile, o vrăjitoare îl poate aduce  în câteva zile? Pentru că Dumnezeu respectă libertatea pe care i-a dăruit-o omului.  Dumnezeu nu fortează nici pocăinta, nici convertirea. Pe când diavolul nu respectă  această libertate: el obligă.
Este greu de înteles cum sotul respectiv  se întoarce brusc acasă. Dar totusi putem întelege că el si-a părăsit familia  pentru a duce o viată de păcat, pentru a trăi după poftele sale. Adică sotul L-a  părăsit pe Dumnezeu pentru a trăi după voia sa, nedându-si seama că astfel intră  pe teritoriul păcatului, pe teritoriul diavolului. Diavolul îi dă în gând să se  întoarcă acasă. El nu are cum să îsi dea seama că gândul îi vine de la îngerul  întunericului. După ce, păcătuind din ce în ce mai mult, urechea sa duhovnicească  a devenit din ce în ce mai sensibilă la soaptele diavolesti, a ajuns să confunde  propria libertate cu lanturile satanice. El se întoarce acasă numai pentru că  diavolul a avut putere asupra lui. Si, desi la început se bucură de întâlnirea  cu familia sa, încet-încet bucuria dispare. Acelasi lucru se întâmplă atunci când  lucrarea diavolului stă chiar la temelia unei familii.
Crede-mă că fetele  care s-au măritat după ce s-au dus la vrăjitoare nu au parte de căsnicii fericite.  Cum ar putea fi o căsnicie fericită când pretul plătit pentru ea este propriul  suflet? Diavolul nu face nimic gratuit. Pentru cel mai mic cadou el cere un pret  foarte mare. Si chiar dacă astăzi nu prea mai solicită ca pentru serviciile sale  să i se ofere un act de vânzare-cumpărare a sufletului, chiar dacă vânzarea nu  mai este la fel de evidentă ca atunci când se finaliza cu un document pecetluit  cu o picătură din sângele clientului, totusi diavolul îsi cere partea.
Dă-ti  seama: te duci la vrăjitoare, ea îl determină pe cel pe care tu îl placi să se  îndrăgostească de tine, si vă căsătoriti. Ce fericire ar fi aceea când stii că  te asteaptă osânda vesnică dacă nu te pocăiesti pentru crima pe care ai făcut-o?  Sau, ce bucurie poate avea femeia care vede că vrăjitoarea i-a întors bărbatul  acasă, în timp ce Biserica nu l-a putut întoarce?
E nevoie să precizez  că diavolul care l-a întors nu îl poate forta si să îsi iubească sotia. Adică  îi poate trezi o anumită dragoste pătimasă fată de ea, o dragoste animalică, dar  nu îl poate determina să o iubească.
Iubirea adevărată e dăruită de Dumnezeu.  Diavolul poate da numai un sentiment care seamănă cu dragostea, dar nu e dragoste.  Unele femei aleargă la vrăjitoare cu o disperare pe care ne e greu să o întelegem.  Fără bărbatul iubit viata nu mai are nimic frumos. Dar acestor femei le spun că  vrăjitoarea nu poate decât să le facă un rău foarte mare, atât lor, cât si bărbatilor  pe care îi iubesc. As întreba o astfel de femeie: dacă ar avea de ales între a  sta toată viata paralizată într-un cărucior si a merge la vrăjitoare, ce i se  pare mai dureros? Sunt sigur că va spune că varianta cu vrăjitoarea e mult mai  usor de preferat. Dar ar vorbi asa pentru că nu e constientă că pierderea sufletului  e mai dureroasă decât pierderea sănătătii trupesti.
Acest lucru l-au simtit  cel mai bine femeile care, pentru că au mers la vrăjitoare, au căzut în ghearele  diavolului si au ajuns posedate. Nimic nu e mai înfricosător decât un om stăpânit  de diavol. Si chiar dacă nu toti cei care merg la vrăjitori ajung să fie posedati  de diavol, toti intră sub influenta lui. Si, dacă nu se pocăiesc, ajung în iad.  Nu că i-ar pedepsi milostivul Dumnezeu, ci ei însisi au ales iadul când s-au dus  la slujitorii întunericului.
Să stii că nu poti merge la vrăjitoare gândindu-te  că te vei spovedi si păcatul ti se va ierta. Mergând cu un grup de studenti de  la Facultatea de Teologie la Spitalul Municipal la sectia unde se fac avorturi,  pentru a încerca să le convingem pe femei să nu ucidă pruncii pe care îi poartă  în pântece, mare ne-a fost mirarea să auzim replici de genul: "Stim că e  o crimă, că e un mare păcat. O să îl spovedim. Dar nu avem ce face, e greu să  mai crestem încă un copil."
O asemenea atitudine, pe care o au si  cei care merg la vrăjitori gândindu-se că după ce vor afla ceea ce îi interesează  se vor putea spovedi, e blasfemiatoare. Vai de cei care batjocoresc astfel Sfânta  Taină a Spovedaniei! Să ne ferească Dumnezeu să avem parte de osânda lor!
Astăzi  există un nou termen pentru vrăjitorie: ocultismul. Te poti ocupa de studierea  a tot felul de energii superioare, poti folosi puterea cristalelor sau a piramidelor:  nu mai poti fi acuzat că esti vrăjitor, din moment ce esti ocultist. Adică totul  e în regulă. Îti scriu îngrijorat de multele curse care îti stau înainte. Îti  scriu îngrijorat de faptul că în atâtea reviste găsesti tehnici de concentrare  prin care îti poti afla viitorul. Dar îmi dau seama că sunt foarte multe de scris  despre astfel de practici. Înainte de a te vătăma sufleteste prin aceste "nevinovate"  experiente încearcă să cunosti ce spune Biserica despre ele. Poate că vei renunta  să fii propriul cobai.
Să revenim putin la preotii care "deschid  cartea":
"Cum scrie părinte, mă mărit sau nu?"
"O,  fiică, trebuie să mai aduci ofrandă încă trei sute de mii de lei, ca, văzând jertfa  ta, Domnul să îmi descopere." Culmea, fata aduce ofranda, părintele îi spune  că se va mărita, dar degeaba. Ofranda nu a functionat. Dar în unele cazuri functionează.
Preotii care practică formele de ghicit cad sub osânda pravilelor si a  canoanelor. Lumea stie asta, dar totusi aleargă la ei pentru că de multe ori sunt  "eficienti". Oamenii preferă astfel de preoti, pe care îi consideră  cu har, pentru faptul că fac tot felul de slujbe care nu există în Molitfelnic.  Cea mai cunoscută este slujba de "dezlegare a cununiilor" (această slujbă  e diferită de rugăciunile de dezlegare de farmece pe care părintele le citeste  din Molitfelnic). Fata vine, i se citeste slujba de dezlegare, iar i se citeste,  si tot nu se mărită. Sau dacă se mărită are parte de mari necazuri în familie.  Si atunci unde a fost binecuvântarea lui Dumnezeu?
Dacă fata ar fi avut  răbdare, dacă nu ar fi alergat la astfel de preoti vrăjitori, Dumnezeu ar fi ajutat-o  să se mărite. Dar dacă fata a ales o altă cale pentru a-si găsi fericirea, dacă  nu a vrut să treacă examenul răbdării, acum culege roadele.
Ce să mai  lungesc vorba? Dacă ai fost la vrăjitoare sau la preoti ghicitori, nu vei avea  parte de liniste până nu te vei pocăi de greseala ta si până ce nu vei lua dezlegare  de la duhovnic prin Taina Spovedaniei.
Poate că citind ce am scris despre  puterea vrăjilor ti s-a făcut putin teamă. Îti povestesc ceva: împrietenindu-mă  cu o fată foarte asezată, să îi spunem Rozalia, ea îmi spunea că se miră că s-a  îndrăgostit de mine, că până să mă cunoască voia să plece în mănăstire. Odată,  ca să o necăjesc, am păcălit-o. Am făcut un truc, un număr de iluzionism, prin  care am convins-o că, fiind în cealaltă cameră, am schimbat un obiect pe care  ea îl tinea strâns în mâna lipită de masă. De fapt, îi dădusem de la bun început  altceva fată de ceea ce credea ea că tine în mână, dar nu si-a dat seama, pentru  că o pusesem să apese masa cu putere, chipurile ca eu să nu pot schimba obiectul.  După ce m-am prefăcut că nu reusesc, i-am spus: "Gata, ridică-ti palma!"
Când  m-am întors din camera cealaltă, am văzut că era putin palidă. Se uita cu îngrijorare  la prietena ei.
"Cum ai reusit?"
"Nu stii că atunci  când am făcut yoga am căpătat puteri paranormale? E simplu, chiar dacă acum sunt  crestin, puterile mi-au rămas." Si, văzând că s-a speriat putin, am continuat:  "Tu cum crezi că te-ai îndrăgostit de mine? M-am concentrat putin, si puterile  mele te-au determinat să mă iubesti."
Când povestesc, întâmplarea  nu are acelasi farmec. Dar pentru că Rozalia era convinsă că în mod miraculos  i-a fost schimbat un obiect pe care îl tinea în mână, nu îi era greu să creadă  si că am vrăjit-o.
"Deci eu de asta tin la tine, de asta te iubesc,  pentru că te-ai folosit de puterile tale?"
Nu am mai continuat gluma  pentru că fata se speriase. Era să mă bufnească râsul văzând cât de credulă putea  fi.
Ti-am povestit această întâmplare, gândindu-mă că poate si tu te-ai  întrebat cum să te aperi de puterea vrăjitoarelor, si care este cea mai bună protectie  împotriva "legării cununiilor''. Răspunsul este simplu: dusmanul întunericului  este lumina. Problema este că oamenii nu stiu unde să caute lumina si de multe  ori se folosesc de diavol pentru a fi protejati de diavol.
Un exemplu  îl oferă fetele care aleargă la vrăjitoarele ",bune" pentru a li se  dezlega vrăjile făcute de vrăjitoarele rele. Un alt exemplu îl oferă cei care  se folosesc de tot felul de tehnici de protectie energetică pe care le găsesc  prin reviste, tehnici care oferă o initiere subtilă în vrăjitorie.
Dacă  mergi pe drumul Bisericii, nici un fel de vrăji nu te pot atinge. Dacă esti spovedită  si împărtăsită, nu ai de ce să te temi că cineva îti va lega cununiile. Tot răul  se va întoarce împotriva celor care se ridică împotriva ta.
Dacă nu mergi  pe drumul Bisericii, nici un fel de protectie nu te poate apăra de diavol. Orice  zid în afara celui ridicat de Dumnezeul Bisericii se sfărâmă în fata diavolului.  E mai bine să nu ai de suferit de pe urma unei curiozităti nefolositoare. E mai  bine să mergi numai pe cărări sigure, pe care îndoiala nu se poate apropia de  inima ta.
Ai răbdare, Dumnezeu nu te-a uitat. Cu cât îti va fi răbdarea  mai mare, cu cât Dumnezeu va vedea cum credinta ta nu se clatină din cauză nerăbdării,  cu atât răsplata asteptării va fi mai mare.
CARTEA NUNTII de Danion Vasile
sursa articol
http://www.sfaturiortodoxe.ro/nunta/despre-vrajitoare-dezlegarea-cununiilor-nunta-casatorie-familie-sex-pereche.htm