Frati crestini,
Omenirea intreaga, dimpreuna cu universul si cu tot ceea ce ne inconjoara e
sub ocrotirea si stapanirea lui Dumnezeu, pentru ca El este autorul tuturor. Tot
ceea ce vedem noi acum si ceea ce vom vedea in viata viitoare, nu-s decat
creaturi ale Vesnicului si a Atotputernicului Creator din ceruri, Dumnezeu. Si
intocmai dupa cum copilul suspina dupa parintii iui, la fel si noi nazuim catre
Acel ce este Creatorul nostru. Creatura isi cauta pe Creatorul ei si nu-si da
odihna pana ce nu-L gaseste.
Prin Sfanta Taina a Botezului, noi crestinii suntem legati si mai mult de
Domnul nostru Iisus Hristos, ca de Dumnezeul nostru. Si din moment ce e
Creatorul si Stapanul cerului si al pamantului, apoi in mod firesc e de asteptat
ca El este si Stapanul vietii noastre si, ceva mai mult, prin jertfa sa de pe
cruce, Mantuitorul nostru.
In aceste firesti si sfinte legaminte este cuprinsa omenirea fata de
Dumnezeu. Toti ca unul si fiecare in parte, dator este sa pastreze aceste
legaturi cu Dumnezeu si sa le vadeasca printr-o dragoste fiiasca in a preamari
pe Creatorul ei si in a-L urma cu tot devotamentul in tot ceea ce ne invata si
ne indeamna sa facem, caci nici un parinte nu doreste vreodata rau fiului
sau.
Toata aceasta legatura de supunere si dragoste pe care o are omenirea catre
Dumnezeu, si-o marturiseste si vadeste prin religie. Religia e un cult prin care
noi cinstim si preaslavim pe Dumnezeu, si, in acelasi timp, ii cerem ajutorul
Lui, ori de cate ori suntem in nevoi si lipsuri.
Cine nu implineste aceasta chemare
fireasca pe care datori suntem sa o aratam prin religie catre Dumnezeu, e in
afara de menirea lui, nu este cu Hristos. Caci, potrivit celor spuse de Hristos,
cine nu este cu Mine e impotriva Mea. Luca XI, 23.
Aceasta neimplinire a datoriilor
religioase e izvorul tuturor suferintelor si durerilor noastre. Cine nu
implineste sfatul si indemnul lui Dumnezeu, de a fi vesnic impreuna cu El si de
a-i asculta sfaturile Lui, firesc lucru este ca sa fie in afara de viata
fericita. Fericirea adevarata nu o putem gasi decat la Acel care a creat-o, ori
noi fiind neascultatori si nesupusi Lui, in mod firesc nu putem sa avem decat
nefericirea pe care ne-o da celalalt stapan al nostru si care este izvorul
nenorocirilor si al suferintelor.
Si pentru aceasta neascultare, de am fi numai noi cei nefericiti si osanditi,
tot ar fi pe drept sa ne tragem osanda, insa, prin nefericirea noastra,
nefericim si pe aproapele si societatea in care traim. Caci un bun crestin e si
un bun cetatean, pe cand un neascultator pamantean e si un razvratitor contra
oricarei ordini de stat si de viata sociala.
Un bun crestin e un adevarat rege al
creatiunii, stapanit de cele mai nobile ganduri si sentimente pe care, ca un
conducator destoinic ce este, le seamana oriunde. Numai cine e un adevarat fiu
ascultator al lui Dumnezeu, e calauzit in viata numai si numai de cinste, de
dreptate, de dragoste frateasca care zideste cu adevarat inaltarea si fericirea
noastra si a tuturora.
Cine rupe legatura cu Cerul, nu se mai
gaseste pe drumul cel adevarat al fericirilor aici pe pamant, care e
infrumusetat de stralucirea virtutilor crestinesti. Caci, roada duhului, este:
iubirea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, milostenia, credinta,
blandetea, infranarea poftelor, pe cand faptele trupului, ale acelora care nu
asculta de sfatul si porunca dumnezeieasca sunt: rasdesfranarea, desfranarea,
inchinarea la idoli, vrajitoria, dusmania, certurile, zavistia, mania,
dezbinarea, neintelegerile, smintelile, erezurile, ura, uciderile, betia s. a.
1. Gal. 5,19-22.
Iata, prin urmare, cum un bun crestin e si un bun cetatean, caci aduce cu
sine atatea virtuti care fericesc ordinea de stat si desavarsesc progresul
acelui stat, pe cand un rau crestin e si un rau cetatean, caci el nu face
altceva decat sa distruga cu patimile sale tot ceea ce temeiniceste atat
fericirea lui, cat si a societatii in care traieste.
Fratilor, socot ca a venit timpul, ca
toti sa fim luminati in a fi convinsi ca dispretul fata de autoritatea
dumnezeieasca, duce in chip neindoielnic la dispretul fata de orice autoritate
omeneasca. Din momentul in care cineva necinsteste oranduielile lui Dumnezeu,
propovaduite de sfanta noastra Biserica, el a deschis usa larga prin care se va
napusti vijelia tuturor rasturnarilor anarhice. Iata pentru ce cu durere trebuie
sa priveasca oricine, cand observa ca anumiti dusmani nesocotesc cu dispret cele
oranduite de Biserica, fiindca aceasta razvratire contra Bisericii e inceputul
vaerilor si al tuturor durerilor noastre de maine. Caci autoritatea omeneasca,
pe care ei astazi nu o ataca, o vor rasturna foarte usor maine, dupa ce mai
intai au dispretuit si atacat pe cea bisericeasca, pentru ca aceasta autoritate
nu-si are in constiinta publica tarie decat atata pe cat da ascultarea
autoritatii dumnezeiesti.
La baza cinstei, a dreptatii si a tuturor virtutilor care fericesc omenirea,
e constiinta, care e creata si intretinuta treaza, tot de religie. Ori, acesti
anarhizatori ai timpurilor noastre, nu cauta decat sa nimiceasca mai intai
aceasta cumpana a dreptatii vietii sociale, pentru ca apoi sa faca fara nici o
rusine tot ceea ce ii indeamna duhul de demonizare a lumii.
Dusmanii de astazi ai Bisericii o vor mai intai pe ea daramata, pentru ca ea
da lumina si tarie convingerilor crestinilor. Pe cand un om fara credinta in
Dumnezeu, la fel cu ei, e un om fara principii de calauzire catre o viata cu
adevarat fericita, fara nici o regula sigura in tot ceea ce face. Si astfel pe
toti vor sa-i aduca in aceasta stare, pentru ca apoi, cu astfel de oameni fara
nici un capatai, sa faca ceea ce vor voi ei, cei plini de patimi, de ura, de
razbunare si de duhul nimicirii omenirii.
Aceste fiare apocaliptice ale timpurilor
noastre cauta sa nimiceasca credinta in Dumnezeu din sufletele oamenilor, pentru
ca astfel noi, mai apoi, sa nu punem nici un fior din credinta in tot ceea ce
facem, ci sa infaptuim tot ceea ce ne cere fapta cea rea, fara nici o mustrare
de constiinta. Si astfel, acesti dusmani ai Bisericii, se asmut cu ura
inversunata contra credintei noastre, pentru a face din noi niste instrumente
slabanogite de patimi si suferinte, apoi sa ne foloseasca dupa poftele lor cele
pline de lacomie, ura si razbunare, la implinirea visului de a infiinta o
imparatie a satanei,… in care omenirea intreaga sa se faca partasa la
nefericirea a insusi acestui stapanitor, care e Lucifer cel pedepsit de Dumnezeu
nefericirii vesnice.
Fratilor, toti acei pe care ii auziti,
ca va indeamna la neascultare si la dispret fata de credinta si Biserica
noastra, sa stiti ca ei nu va sunt binevoitori, ci cei mai mari dusmani ai
vostri. Ei lupta ca sa va scoata in afara de legatura fireasca pe care trebuie
sa o avem cu Dumnezeu, adevaratul nostru Stapan si Parinte al fericirilor
noastre.
Prin diavolesti indemnuri ei vor sa ne
scoata in afara de Biserica, in afara de cinstirea Sfintilor, in afara de
mantuirea noastra. Apoi ei incep sa-si bata joc de noi, ba inca si de mosii si
stramosii nostri pe care ii dezgroapa si le profaneaza osemin¬tele, dar se
inseala, caci ei isi bat joc de dansii, nu de morti.
Observati dumneavoastra cum ei isi pun
planul diabolic de nimicire a omenirii, mai intai prin a distruge credinta in
Dumnezeu, si apoi usor le vine ca sa distruga si fericirea noastra si sa ne
nimiceasca chiar. Si pe drept la nefericire si nimicire duc acesti dusmani ai
omenirii, pe acei pe care ii fac sa lepede credinta in Dumnezeu, cinstirea
Sfintilor, respectul fata de Biserica, ascultarea de invatatura sfanta si
celelalte datorii ale vietii crestinesti. Intr-adevar noi putem spune ca cine
si-a parasit credinta, s-a parasit pe el insusi, pentru ca el atunci a renuntat
la atatea ajutoare si bunuri cu adevarat fericitoare ale vietii crestinesti. Un
renegat, un francmason, un ateu, un eretic si alti razvratiti contra lui
Dumnezeu si a oranduielilor Lui, e un om lipsit de Lumina adevarurilor divine,
de harul intaririlor, de ajutorul sfintirilor si de binefacerile lui Dumnezeu,
de care atata avem nevoie si fara de care noi nimic nu putem sa trainicim in
fericire si perfectiune pe acest pamant.Dusmanii credintei crestine ne indeamna sa nu
tinem Duminicile si Sarbatorile in sfintenie, sa nu ne ducem la bisericile
noastre si sa ne folosim cat mai rar si, daca se poate deloc, de Sfintele
Taine.
Acesti vrajmasi ai omenirii vor sa faca
din noi oameni fara Dumnezeu, pentru ca apoi sa ne faca oameni numai si numai ai
lor, robi patimilor si poftelor diabolice.Iata unde tintesc sa ne duca acesti atei si
dusmani ai Bisericii noastre – la ruperea legaturii cu Dumnezeu, la neascultare
fata de Parintele nostru adevarat, la nesocotirea invataturilor Lui cele
adevarate si sfinte, ca apoi usor sa fim inlantuiti robirii lor fara de sfarsit.
Dupa cum vedeti lupta se da de catre Satana, pentru a pune stapanire pe
sufletele noastre, pe care sa le dea nefericirii si nimicirii vesnice, la care
el pe drept este pedepsit dinainte de crearea lumii.
Fratilor, fata de aceasta vrajmasie a Satanei, noi sa fim deplin luminati si
incredintati, ca numai printr-o buna cinstire si credinta in Dumnezeu putem sa
dobandim fericirea. Si numai un credincios ascultator acelor propovaduite de
Biserica, poate sa se lumineze cu adevarul, sa se inalte si sa se fericeasca pe
el si pe altii. Si iarasi, sa avem credinta neclintita, ca prin Sfintele Taine
ne curatim sufletele de orice pacat si, in acelasi timp, alungam si duhurile
cele rele din inimile noastre, care ne indeamna la tot raul si gandul cel
vrajmas. Prin Sfintele Taine ale Bisericii, nu numai ca se nimicesc pacatele,
dar ne intarim pe calea cea buna. Caci aceasta viata duhovniceasca ne revarsa in
suflete o viata noua. Toata aceasta revelatie nu ne poate veni decat de la
Parintele luminilor nepatrunse de mintea omeneasca, si care nu se descopera
decat in masura in care printr-o viata de sfintenie ne unim cu Dumnezeu prin
credinta si dragoste. Din aceasta unire a noastra cu Dumnezeu vom avea o
constiinta treaza, strajer neadormit al vietii noastre crestinesti si, deci,
calauzitoare catre fericirea pe care atata o dorim.
Iata pentru ce si cu acest sfintit prilej indemnul nostru nu poate fi altul
decat, ca omenirea sa mearga pe drumul adevaratei ei fericiri, printr-o cat mai
puternica viata crestineasca. Pentru aceasta datori suntem ca fiecare sa cautam
sa implinim invatatura cea sfanta a lui Hristos. Nimeni sa nu se dea inapoi in a
implini poruncile crestinesti, pentru ca ele au fost traite si intarite prin
insasi pilda Domnului nostru Iisus Hristos, care a avut trup asemenea cu al
nostru.
Iata, El ne-a dat exemplul posibilitatii unui trai cu adevarat crestinesc, si
in acelasi timp ne-a asigurat triumful luptei. Dar ceva mai mult, in aceasta
lupta pe care avem sa o ducem pentru un trai cat mai crestinesc, avem si
ajutorul nemasurat de mare al harurilor ceresti.
Pentru o cat mai usoara implinire a datoriilor vietii crestinesti, noi avem
atatea cai sfintite de insusi Hristos, ca ascultari minunate pentru o cat mai
adanca traire a invataturii sfinte. Astfel avem postul, milostenia, rugaciunea
si multe alte ascultari, nu prea grele, prin care ne putem oteli puterile pentru
a invinge pe dusmanii credintei si pentru a zidi, cu ajutorul lui Dumnezeu, casa
bunatatilor mult dorite de noi, atat pentru viata de aici, cat si pentru aceea
care va sa vina.
Fie, ca fiecare dintre noi, sa se
intoarca la caminul lui cu o mai puternica hotarare in a fi un bun crestin si un
neinfricat ostas al lui Hristos. Noi sa fim siguri ca vom invinge, atat timp cat
vom fi cu Hristos, cu Biserica Sa si cu Sfinti ca Cuvioasa Paraschiva, care,
desi de sute de ani a murit, este binefacatoarea omenirii, acum si in veci.
Amin.
sursa
de deveghepatriei
