Romania, exercitiu de libertate- Conferinta despre dictatura cipurilor biometrice si libertate

VIDEO: Romania, exercitiu de libertate – Teolog Mihai-Silviu Chirila, Pr. Prof. Dr. Mihai Valica

 

Pr.Prof.Dr.Mihai Valica

Cititi si:

• Va primi Dumnezeu cetăţenia statului român? Sau despre cum nu poate statul român să rămână ceea ce nu este
• Părintele Mihai Valică – Creștinul de azi între libertate hristică, tranziție năucitoare și dictatură. Abordare teologică și bioetică

sursa http://saccsiv.wordpress.com

EZOTERISM SI SAMANISM ÎN BISERICA ORTODOXÃ

EZOTERISM SI SAMANISM ÎN BISERICA ORTODOXÃ

de ieromonah Pimen Tepes

"Pãrinte, nu stiu ce sã fac cu viitorul meu, deschideti-mi vã rog cartea! Pãrinte, iatã vreau sã dau niste bani la bisericã pentru dezlegare de noroc si reusita în afaceri!" Acestea sunt cererile pe care le auzim tot mai des din partea multora care trec pragul sfintelor noastre biserici. Care este cauza, cum gãsesc unii preoti rezolvarea, vom încerca sã arãtãm în cele ce urmeazã.

Nimeni din zilele noastre nu mai are nici o îndoialã asupra faptului cã trãieste într-o societate coruptã de sus pînã jos, unde a mînca pîinea cea de toate zilele cere eforturi deosebite sau concesii înjositoare. Totusi în mintea si în sufletul omului de bunã credintã rãmîne Biserica ca ultim loc nesmintit, de refugiu în sigurantã dinaintea tuturor tulburãrilor vietii.

Majoritatea celor care vin cu necazuri sau vreo întrebare vor de la preot doar un singur lucru: am plãtit, problema trebuie sã se rezolve.[i] Multi ajung la altar dupã ce au trecut prin casele babelor descîntãtoare, ghicitoare, vrãjitoare, prin mîinile bioenergeticienilor, care dupã ce le-au supt banii, i-au lãsat cu promisiunile desarte.

Într-adevãr, oamenii ce vin pentru prima oarã la Bisericã adusi de necazuri, vin dupã o îndelungã cãutare sau ezitare, si-si pun toatã nãdejdea cã aici, la Dumnezeu si la preot ei trebuie sã gãseascã rãspuns bun si alinare. Dumnezeu a lãsat Bisericii toate harismele necesare tãmãduirii tuturor bolilor sufletesti si trupesti ale tuturor credinciosilor, prin toate Sfintele Taine. Dumnzeu a voit ca lucrarea vãzutã în bisericã sã fie continuatã de cãtre arhierei, preoti si diaconi care sãvîrsesc, sfintesc si dãruiesc poporului ceea ce Hristos Dumnezeu a dãruit lumii în viata Sa pãmînteascã, si sã nu vã mirati cã tocmai în acest nod de comunicare si comuniune al omului cu Dumnezeu, diavolul îsi bagã cel mai adînc coada.

Dar mai întîi de toate nu trebuie sã uitãm cã pãcatul, despãrtitorul nostru de Dumnezeu, este pricina tuturor durerilor noastre. El se piteste prin patimã ca un sarpe în cele mai adînci unghere ale sufletului si iese doar pentru a-si vãrsa veninul prin muscãtura sa. Este scos de acolo decît numai cînd a fost vãdit de minte în taina spovedaniei sau luminat de post si rugãciune în oglinda constiintei. Împotriva acestui dusman perfid, rãdãcinã a tuturor relelor si necazurilor, trebuie sã se îndrepte si sfãtuirea preotului. Însã e greu cînd un orb cãlãuzeste pe alt orb, cãci amîndoi vor fi înghititi prin nestiintã de necredintã.

Numai asa se pot explica, as zice bizareriile pe care le toarnã lupii cu epitrahil în sufletele credinciosilor mai putin obisnuiti cu cele bisericesti. Dar despre ce este vorba: acesti "preoti" dupã o scurtã examinare a gravitãtii problemei si a potentialului financiar, recomandã oamenilor, pentru a se izbãvi de necaz în cel mai rapid mod cu putintã, sã aprindã 30, 33, 40 de lumînãri la diferite ore, sã ardã tãmîie, sã citeascã diversi psalmi la miezul noptii cu toate candele aprinse si asezate în anumite pozitii, sã posteascã marti, joi, sîmbãtã si duminicã, si dupã un timp sã mai revinã neapãrat la el pentru a vedea cum decurge tratamentul.

Mai periculosi sunt si cei mai ciudati, porecliti de lumea naivã harismatici sau preoti cu mult har, adicã popi ce citesc non-stop molitfele, au viziuni, îti cunosc tot trecutul si-ti tîlcuiesc vitorul. Cãtre acestia se îndreaptã majoritatea credulilor, datoritã reclamei fãcute cu îndîrjire de babele înselate.

Întrevederea cu un astfel de popã este tipicã: dupã ce te pune sã deschizi evanghelia sau psaltirea si-ti dezvãluie (cu detalii socante) trecutul, trece la "reteta duhovniceascã" ce trebuie sã o urmezi, cãci - luati aminte - în mai toate cazurile pricina o constituie vrãjile fãcute ori de vecinã, frate, sorã sau cine stie ce cumãtrã, si care pentru el ar fi floare la ureche de rezolvat.

Apar si retete personalizate, combinatii si dozaje diferite de anafurã, aghiasmã, ulei de la Sf. Maslu, luate în moduri si la ore ciudate.

Sãracul om, zãpãcit si încîlcit de atîta tipicãrealã crede cã respectînd nestirbit "regula" îl îmblînzeste pe Dumnezeu si mai ales întoarce necazul asupra celor care-i fac vrãji. Mai mistici sunt acei popi ce roagã pe credinciosi cu probleme mai deosebite sã vinã cu pãmînt din urma dusmanilor pentru a le "întoarce urma" la slujba Sfîntului Maslu.

Ei bine, si ce, ar zice unii, poate chiar asa si este, vrãjitori sunt peste tot acum si nici nu stii cum te poate prinde o blestemãtie din aia, dar mai ales recomandãrile care se fac sunã ortodox, cu post si rugã, metanii si mers la bisericã. Dar sã nu scãpãm din vedere miezul: aparent sfaturile sunt bune, dar privite prin lumina învãtãturilor Sfintilor Pãrinti ele atacã dreapta credintã si bunul simt.

Dupã cum spuneam, recunoasterea pãcatelor ca pricinã a chinurilor noastre ne apropie de Dumnezeu. Amintitele "retete" nu fac altfeva decît sã zãmisleascã în adîncul sufletului sîmburele necredintei. Cum? Astfel de sfaturi aruncã pãcatele noastre asupra dracilor, vrãjitoarelor sau oamenilor din jurul nostru, micsoreazã vina pe care o avem înaintea lui Dumnezeu, atinteste mînia asupra apropiatilor, ne îndreptãteste la a face pogorãminte la canonul personal (de post, metanii, închinãciuni, rugãciuni si citiri din Sf. Pãrinti) si ne rãrieste participarea la Sf. Liturghie, Sf. Maslu, la Taina Spovedaniei si a Împãrtãsaniei cînd este cazul.

Mare rãsplatã vor avea în iad acesti purtãtori de patrafir ca de altfel si cei care-i urmeazã, pentru cã folosindu-se de autoritatea sacrã a Bisericii si de harul sfintitor dat la hirotonie, cad în patima înavutirii si a mîndriei. Sporirea duhovniceascã pentru acestia ajunge sã se mãsoare în dolari si în numãr de ucenici.

Fãrã îndoialã, sunt cazuri cînd lucrurile din viata oamenilor s-au îndreptat, acestia s-au apropiat de bisericã si-si lucreazã mîntuirea, dar acest fapt s-a produs în urma trezirii din aceastã misticã alternativã si nu urmînd întocmai sfaturile primite. Majoritatea, împlinind un astfel de tratament neortodox aflã de la altii cã ceea ce fac este contrar credintei si este echivalent cu a face acasã magie albã. Aici intervine ruperea în sufletul omului: "Cum, sã merg la bisericã si sã ajung înselat de un preot vrãjitor?" Argumente si contra-argumente se zbat în mintea omului: "Cum, doar mi-a spus tot ce fãcusem, m-a pus sã sãrut crucea, sã mã închin la icoane, cum sã fie ceva rãu în asta?"

Problema este cã rãul nu a stat în închinarea la icoane, ci în faptul cã acel popã a folosit cele sfinte (ca oricare altã vrãjitoare) drept scenariu si decor pentru ca omul sã primeascã mai usor si pe nesimtite veninul cuvintelor lor.

Efectele sunt de tipul blitz: senzatii tari în termen scurt. Cu cît reteta este mai extravagantã, cu atît încrederea sporeste dar si pretul se ridicã simtitor.

Sã privim însã mai îndeaproape ce urmãri provoacã aceste înselãtoare sfãtuiri:

- post negru cîteva zile - sporirea duhovniceascã nu se face în salturi, iar o tãiere a alimentatiei pentru cei neobisnuiti, mai ales cînd se lucreazã peste zi, provoacã serioase dezechilibre trupesti si psihice;

- post marti, joi, sîmbãtã si duminicã - Canonul 66 Apostolic afuriseste pe cei ce ar îndrãzni sã ajuneze sîmbãta si duminica[ii], si pe cei ce nu postesc miercuri si vineri;

- rugãciune cu 3, 33, 40 de lumînãri sau candele aprinse puse în cerc sau în cruce - nici un sfînt nu ne-a lãsat vreo mãrturie cã l-a cunoscut mai repede pe Dumnezeu atunci cînd a aprins 33 lumînãri în loc de una. Se abate trezvia credinciosului de la scop: vederea pãcatului si se induce ca preocupare principalã o formã nemaiîntîlnitã de ritual luatã drept dogmã;

- rugãciuni scurte ca "Doamne dã-le griji celor ce-mi poartã de grijã" sau "sã se întoarcã vrãjile la cel ce le-a fãcut" nu sunt altceva decît o redirectionare a mîniei din inima omului cãtre ceilalti oameni, iscînd urã, invidie, pismã si viclenie;

- trei picãturi de aghiasmã, nouã picãturi de ulei sfintit… - sã fim seriosi, pe nemîncate se ia zilnic o bucãticã de anafurã si apoi o gurã de aghiasmã, nicidecum nu trebuie sã ne apucãm sã mãsurãm picãturile de Duh Sfînt pe care trebuie sã ni le administrãm zilnic;

- citirea Psaltirii la miezul noptii - luptã mare dau acestia puterilor întunericului, dar dacã nu sunt pregãtiti cu post si cu spovedanie si intrati într-o rînduialã duhovniceascã, vor suferi pe pielea lor batjocura dracilor;

- aducerea de pãmînt din urma dusmanilor la Sf. Maslu - un împrumut din recuzita vrãjitoarelor notorii pentru a batjocori cele sfinte. Nu intrã aici hãinutele si batistele ce sunt aduse si sfintite la slujbe;

Toate acestea îndepãrteazã pe credincios de la miezul trãirii ortodoxe, introducînd surogate de credintã similare cu cele ale samanilor. Sau printr-o rînduialã mai deochiatã soptitã tainic la ureche, sã-l facã pe crestin sã se simtã posesorul unei initieri speciale, ezoterice, pe care nu oricine se învredniceste a o primi.

Cel mai trist si îngrijorãtor este faptul cã astfel de preoti sunt în înselare si fac cu nestiintã lucrarea satanei printre oameni, mînati doar din lãcomie. Degeaba se chinuie masonii sã surpe sufletele din Biserica Ortodoxã de atîtea sute de ani, cã nu reusesc a face cît un "popã trãznit" în cîteva zile.

Cum era si de asteptat, toti au faimã de exorcisti si cuviosi, iar orice încercare de îndreptare este luatã drept act de oprimare în spirit de urã.

Ierarhii se feresc în scaune de a lua mãsuri, staretii nu se sfiesc în a lua si ei partea din pradã, cei care-si dau seama sunt prea mici pentru a ridica glasul, asa cã mestesugul se împrãstie nestingherit, prinzînd în latul lui din ce în ce mai multi adepti. Deja se vehiculeazã printre credinciosi ideea cã sunt doar unii preoti care au mostenit rînduieli speciale de la bãtrînii cãlugãri, si care te izbãvesc instantaneu de probleme si-ti aduc norocul înapoi.

Dar zidul ridicat pe nisip nu poate opri pentru mult timp invazia pãgînã, asa cã cei care ajung sã-si dea seama de capcana misticã, ori se îndreaptã, ori ajung sã huleascã si sã nu mai calce în viata lor în bisericã. Acestora din urmã, "rînduiala specialã" le-a lãsat un gust amar de roscove si le-a mãrit si mai mult chinul vietii.

Sfîntul Ignatie Briancianinov spune vorbind despre duhul acestui veac: "Vînãtorul e iscusit si pe cel care scapã din cursele grosolane îl prinde în laturile mestesugite. Sfîrsitul vînãtorii e unul singur: pierzania."

Încã nu ne dãm seama cã toti suntem înveninati de mentalitatea de reclamã, de inedit si extravagant existential, iar Satana, prin cele mai sus amintite nu face altceva decît sã-si prelungeascã si în practicarea credintei tentaculele pustiitoare ale risipirii si desfãtãrii simturilor.

Cãderea e ascunsã în toate chipurile biruintei si a virtutilor: dracii pe draci se înlãturã o vreme - numai cã împãrãtia rîului nu se dezbinã - si omul îmbãtat de izbînda "retetei" se aruncã mai vîrtos în pãrerea si amãgirea de sine, înstrãinîndu-se de Hristos.

Omul simplu este deraiat de la cale si este fãcut sã uite pãcatul din el, îsi rãceste dragostea[iii] pentru cã aproapele devine vrãjmas si-L pierde pe Dumnezeu ca trãire ortodoxã, prin superstitii schizofrenice si misticisme samanice.

Pomenitii si vrednici de osîndã sunt preotii acestia, avînd întelegerea vãtãmatã de cãderea în pãcat, "întru minciuna omeneascã, întru viclenia mestesugirilor înselãciunii"[iv] rãspîndesc învãtãturi ale întunericului, sub înrîurirea vãditã a întunecatului stãpînitor al lumii acesteia, care le dã ca "fãrã de minte se se înfierbînte în mintea trupului lor"[v]

Cei ce urmeazã astfel de sfãtuitori eretici, se împãrtãsesc de duhul viclean al înselãrii din pricina neascultãrii fatã de Bisericã, si gustînd din sîmburele trufiei cade în cursele dracilor veacului acesta.

Încuviintarea patimilor lãuntrice ne încãtuseazã pentru pãcatul care luptã dinafarã, care ajunge sã ne însface si sã ne tîrascã acolo unde nu ne vom mai putea apãra: afarã din bisericã.

Cum? Prin ignorantã sau rãzvrãtire, cãci sporirea în cele întunecate aduce molesirea sufletului si rebeliunea mintii.

Şi în unii si în ceilalti se ajunge la un amestec între bine si rãu, la o luptã între bine si rãu, o învãlmãsealã de patimi, un chin de nesuferit, ajungînd chiar la a-i învoi cu amãgirea chiar dacã stiu neîndoielnic cã prin ea nu se pregãteste moartea. Pãcatul nu pot sã si-l vadã atîta vreme cît se îndulcesc de acel pãcat.

Cum ajung acesti oameni de plîns? Sã nu vã închipuiti cã la portile acestor sarlatani bat numai babele si sãrãntocii, ci veti întîlni toate categoriile sociale din toate regiunile tãrii. Toti au un numitor comun: viata depãrtatã de bisericã, trãitã în indiferentã si pãcate grele. Dumnezeu îngãduie sã vinã peste ei necazuri ca sã-i scoatã din amãgire, dar ei trag tot la minciunã si-si atrag osîndã, pentru cã nu au crezut adevãrul ci au îndrãgit nedreptatea.[vi]

Ba încã i-am mai auzit pe acesti psaudo-pãstori zicãnd cã ei fãptuiesc asa, prin pogorãminte mici, pentru a aduce la mintea omului neinstruit în cele duhovnicesti, întelegerea primarã a credintei ortodoxe, dîndu-le ca la început, mîncare de lapte si nu oase tari. Cît nu se poate de amãgitoare comparatie, cum poti sã-l îndrepti pe nestiutor decît arãtîndu-i adevãrul, lumina. Perdeaua nevederii devine mai groasã si pe mintea celui care spune si pe mintea care primeste, pentru cã nu trebuie sã se ciopîrteascã rînduielile Sf. Pãrinti la nivelul lumii, ci oamenii sã fie adusi la cele rînduite de Sf. Pãrinti.

Sfatul cel bun trebuie sã-l aducã pe om la pocãintã, la a-si da seama de gravitatea faptelor, a se mîhni pentru ele si a le pãrãsi.

Fãgãduinta pe care o face Dumnezeu prin gura proorocului Iezechiel[vii] este: "Cel fãrã de lege, dacã se va întoarce de la toate fãrãdelegile sale pe care le-a fãcut, si va pãzi toate poruncile Mele, si va face judecatã, dreptate si milã, cu viatã va trãi si nu va muri: toate nedreptãtile lui, cîte a fãcut, nu se vor pomeni, ci întru dreptatea sa, pe care a fãcut-o, va fi viu". Hristos Dumnezeu nu umblã cu jumãtãti de mãsurã, ci zice lasã totul pentru a avea totul. Este greu pentru noi, dar putem învãta cum se face acest lucru prin post si prin rugãciune. Rugãciunea ca revãrsare a dorintei, cererilor, suspinurilor inimii omului cãzut, omorît de pãcat, trebuie învãtatã zi de zi, pînã ajunge sã fie împãrtãsire de viatã, prin care sufletul respirã Duhul Sfînt. Cereti si nu primiti pentru cã rãu cereti, ca întru dezmierdarea voastrã sã cheltuiti[viii] " chiar si aceasta trebuieste învãtatã, cum sã cerem si ce sã cerem, dar pentru aceasta ne trebuie povãtuitori cercati în duhul Sf. Pãrinti. Învãtati sã-i cãutati, pentru a nu cãdea în mrejele primului fariseu întîlnit în cale, ale unora ca pr. Vrãjitoru de la Liteni, pr. Ioan de la Posaga, pr. Buzgariu de la Meziad, pr. Balint de la Rieni, pr. Pintea din Oradea, pr. Pintea Dan Gheorghe din Cornesti (Cluj) pr. Doru Cristoiu din Timisoara, pr. Horga din Sublac, pr. Gherman din Romanasi, si multi altii, pe care Dumnezeu sã-i lumineze si sã-i aducã la cunostinta adevãrului ortodoxiei. Amin!




--------------------------------------------------------------------------------

Note


[i] Mi-aduc aminte aici de cuvintele Pãrintelui Cleopa care într-o situatie asemãnãtoare a grãit unei femei: cumãtrã, poti mata sã dai tot aurul din lume si toti cãlugãrii sã posteascã si sã se roage pentru tine, dar dacã tu singurã nu o faci, e degeaba osteneala.

[ii] Exceptînd perioadele celor patru posturi de peste an.

[iii] Din pricina înmultirii fãrãdelegii dragostea multora se va rãci.

[iv] Efeseni 4,14

[v] Coloseni 2,18

[vi] II Tesaloniceni 2,10-12

[vii] Iezechiel 18,21-22

[viii] Iacov 5,3



http://luptapentruortodoxie.blogspot.ro/2010/06/ezoterism-si-samanism-in-biserica.html

Capitalism salbatic

Despre farmece,magie,vrajitorie

„Nu te amăgi, creştine, îti spun cănici lupul nu devine vreodată oaie, conform zicătorii, nici diavolul
nu devine vreodată doctor şi mai uşor ar putea să înghete focul şi să ardă zăpada decât să vindece cu
adevărat diavolul, deoarece este întotdeauna neputincios; şi dacăam presupune că ar putea să te vindece
trebuie să cunoşti că nu vrea aceasta deoarece sănătatea omului este un lucru bun, ori diavolul urăşte
întotdeauna cele bune, de aceea se numeşte urâtor de bine.”
Sfântul Nicodim Aghioritul

FELURILE MAGIEI

Când vrăjitorii fac ceremonii vrăjitoreşti pentru a fi distrus un om, folosesc, după cum mentionează
Sfântul Ciprian, diferite obiecte. Unii folosesc cărtile de joc (ghicitul în cărti), cafeaua şi ceaşca (ghicitul în
cafea), oseminte de animale sau oameni (necromantie), horoscoapele şi stelele (ghicitul în stele), etc. Altii
folosesc boabe de orez de la cununie, cununii, rochii de mireasă, bomboane de la nuntă, fitile de la lumânări,
haine îmbrăcate la nuntă. Altii aruncă în interiorul caselor sau în afara lor, mai ales la intrarea casei, ouă, oase,
murdării, ulei de la mort, zahăr. Altii dau, chipurile, talismane care contin vrăji şi le pun în casele oamenilor pe
care vor să-i distrugă sau le dau să le poarte.
Altii sfâşie cu briciul sau rup bucăti din haine care se îmbracă, din cearşafuri, cuverturi etc. Altii aruncă
diferite prafuri sau lichide vrăjitoreşti în dulciurile sau mâncărurile pe care le vom mânca sau în cadourile pe
care ştiu căle vom purta, etc.
Magia se deosebeşte în albă şi neagră.
Cu cea albă se încearcă ceva pozitiv, în timp ce cu cea neagră: ceva dăunător şi distrugător. În ambele
cazuri este invocat satana şi ambele sunt fenomene înspăimântătoare în fata cărora fiecare om ce gândeşte
creştineşte se înfioară.
Cele mai însemnate feluri de magie sunt:
1. Magia imitativă. Aceasta se sprijină pe puterea de întelegere (căprintr-o simplă faptă simbolica
doritorului ar putea săi se îndeplinească dorinta). De exemplu, pentru a fi provocată ploaia, ajunge dacăe
vărsată putină apă, pentru risipirea unei boli, ajunge împrăştierea câtorva pietre.
2. Magia tranzitorie. Aici locul se identifică cu totul. Dacă se arde părul duşmanului se consideră că
arde însuşi duşmanul. Dacă sunt îngropate unghiile lui este îngropat el însuşi. Dacă este bătută în cuie o haină
de-a lui este tintuit el însuşi.
3. Magia simpatetică sau antipatetică. Sentimentele vrăjitorului creează prin analogie consecinte de
simpatie sau antipatie în persoana duşmanului sau prietenului vrăjitorului.
4. Magia de preîntâmpinare în care prin talismane se acordă o putere mai mare de vătămare a
energiei duşmanului.
Desigur, trebuie să acceptăm că în magie, împreună cu înspăimântarea, există şi ridicolul.
Laolaltă cu sataniştii există şi şarlatanii care exploatează naivitatea poporului şi imită pe astrologi şi
viitorologi. Cei care îi acceptă şi pe cei din prima şi pe cei din a doua categorie sunt victime ale înşelăciunii.

MIJLOACE MATERIALE 
Pentru reuşita scopului vrăjitoresc se folosesc diferite obiecte ciudate fărăde care puterea vrăjii nu poate
săexercite vreo influentă asupra persoanelor sau obiectelor.
La prima vedere lucrurile par ridicole şi puerile. Pentru magie însă este principiu fundamental (prin
aceasta transmitându-se puterea).
Astfel, de exemplu, cel care vrea să producă pagube duşmanului său ia o păpuşă, o strânge cu sfoară şi
înteapă inima ei cu ace de gămălie. Femeile care vor să tină pe bărbatii lor aproape de ele înfăşoară o statuetă
care îi reprezintă pe aceştia cu plase şi aripi de liliac.
Cei care vor săse vindece de o boală folosesc sânge de pupăză sau os din partea stângăa broaştei sau
bucată din lintoliul mortului sau inimă de anghilă sau piele de şarpe sau piatră vânătă sau voal de mireasă.
Multi recomandă şi murdării, sau materiale bizare, pe care le prepară într-un mod magic şi le transmit
celor care vor săvrăjească.
Dar materialele cele mai folosite de vrăjitori sunt: acele de gămălie, dintii pieptenului, săpunul, cuiele de
la sicriu, ierburile, părul mortului, monezile şi potcoavele, cheile, cenuşa, catranul, coarnele, pentagrama,
limbile de şerpi, cozile de animale sălbatice, fructele.
Nu şovăiesc însă să folosească şi obiecte sfintite, precum lumânările de la Crucea Mântuitorului (din
Vinerea Mare), florile de la Sfântul Epitaf, crengile ce se dau în biserică în Duminica Floriilor, sfânta cădelnită
cu ulei de la candelă, coliva, anafura, sfintele acoperăminte etc., cu care confectionează talismane pentru
dragoste, despărŃire, moarte, legături de dragoste şi multe altele.
Talismanele şi fetişurile vrăjite sunt confecŃionate printr-un ritual, într-un moment în care se considerăcă
influenŃele planetelor sunt prielnice. Transmiterea magiei functionează în acord cu o lege homeopatică(lucruri
care s-au găsit odatăîn legătură păstrează între ele o anumită legătură). Magia simpatetică functionează în
conformitate cu legea homeopatiei şi a echivalentelor (aceeaşi influentă la aceleaşi lucruri provoacă aceleaşi
rezultate).
Când o fortăreată este nepăzită şi o atacă duşmanii,
Ştiti ce se va întâmpla?
Duşmanii vor întelege imediat situatia
Şi vor cuceri fortăreata.
Aşa se întâmplă şi cu sufletul,
Şi cu trupul sau casa omului.
Când satana le găseşte nepăzite
(Fără spovedanie, Sfânta Împărtăşanie
şi fără participarea la Biserică în
fiecare Duminică), uşor poate să înteleagă situatia
şi săle ruineze vrăjmaşul vostru sau cel care vă invidiază.

SIMPTOMELE MAGIEI
„Când se prind
vrăjile, ce simptome se observă?“

Depinde de cei care au făcut vrăjile, pentru ce motiv le-au făcut, adică:
Le-au făcut pentru a destrăma o familie?
Le-au făcut pentru a despărŃi un cuplu?
Le-au făcut pentru ca un cuplu sănu facă copiii?
Le-au făcut pentru îmbolnăvirea unei persoane?
Le-au făcut pentru a nu mai putea munci?
În mod obişnuit, simptomele pe care le prezintă oamenii suferinzi din pricina magiei sunt următoarele:
dureri groaznice de cap - fie în spatele capului, fie la frunte, fie între ochi. Palpitatii, amortelile inimii, mâinilor
sau extremitătilor de jos, nemultumiri în familie pentru lucruri neînsemnate, sănu poată sta omul în casa lui, să
aibă capul greu, să fie indispus, să lenevească, sănu vrea să gătească sau să curete casa, să simtă că îl sugrumă
ceva de gât, să simtă o greutate pe piept, să simtă că ceva umblă în trupul lui cu mare viteză, să se
îmbolnăvească şi săsufere în timp ce medicii nu-i găsesc nimic, să aibă neputinte trupeşti, în timp ce mănâncă
normal să piardă din greutate, să aibă temeri, să sufere de melancolie, etc.
Acestea sunt câteva dintre simptomele din care cel căruia i-au fost făcute vrăji poate să înteleagă dacă l-au
atins.
------------------
Simptomele prezentate de arhimandritul Nectarie nu trebuie considerate efecte precise ale farmecelor.Dacă cineva are capul greu 
sau dacă simte o apăsare pe piept nu trebuie săse gândească imediat căi s-au făcut farmece. Tot aşa cum unii nu vor să creadă nici în 
ruptul capului căli s-au făcut farmece (deşi găsesc pe pragul uşii diferite urme – broaşte moarte sau alte semne), tot aşa altii sunt 
obsedati căli s-au făcut farmece, şi confundă stările de oboseală, sau rău fizic, cu manifestări ale farmecelor. Numai preotii care 
păstrează dreapta-credintă sunt în măsură să spunădacă cineva este sau nu sub influenta farmecelor (ceilalti preoti, care deschid cartea 
sau fac alte practici magice, încearcă săconvingă oamenii că au farmece numai pentru a-şi mări numărul de clienti) – n.ed.

-----------------------------------

Deci, cine dezleagă vrăjitoriile?

Aşa cum am scris, vrăjitoriile sunt slujbe satanice şi dacă satana se teme numai de Hristos şi de nimeni
altul, să afle toti că NUMAI PREOTII DEZLEAGĂ vrăjitoriile. Numai Biserica lui Hristos. Nimeni altcineva.
Pentru a fi dezlegate vrăjile tale, trebuie săintre cu adevărat în inima şi în casa ta Hristos, şi atunci va veni
preotul să-Ńi sfinŃeascăcasa, citind exorcismele Bisericii, ale Marelui Vasile, ale Sfântului Ioan Gură de Aur,
care sunt scrise în Molitfelnicul Bisericii noastre. Pentru ca dezlegarea să aibă loc este esential să intre în casa şi
în inima ta Hristos. Te-au prins vrăjile pentru căîn inima ta nu a existat Hristos, a existat doar diavolul cu
păcatul şi de aceea te-au prins.
Pentru ca săfie dezlegate vrăjile şi săfugă, adică să fugă diavolul, trebuie să intre înăuntru, după cum am
scris, Hristos, şi atunci diavolul va dispărea. Atât cât Îl primeşti pe Hristos înăuntrul tău, atât va ieşi şi diavolul,
adicăse va destrăma vraja. Şi atunci te va ajuta preotul prin dezlegările pe care le face.
Trebuie să întelegem, iubitii mei frati, că diavolul stăpâneşte doar acolo unde nu este Hristos.
Diavolul fuge numai dacă Îl găseşte pe Hristos,.
Singurul mijloc de desfacere a vrăjilor şi de vindecare a demonizării este întoarcerea noastră sinceră la
Hristos, prin SPOVEDANIE, POCĂINłĂ, SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE şi toate cele la care ne-am referit mai
sus.
Sfânta Împărtăşanie fărăspovedanie este glont fără armă.

CUM POT FI DEZLEGATE VRĂJILE?
- Spovedanie curată şi generală din anii copilăriei până în prezent.
- V ăveti spovedi după prima spovedanie la fiecare 40–50 de zile sau de fiecare dată când se îngreunează
sufletul dumneavoastră.
- Să vă împărtăşiti cât de des se poate, dacă vă îngăduie duhovnicul.
- Să mergeti în mod obligatoriu în fiecare duminică la Biserică
- În fiecare dimineată veti mânca putină anafură şi veti bea agheasmă.
- Veti posti miercurile, vinerile şi marile posturi de peste an.
- Să faceti în casa dumneavoastră sfeştanie şi săse citească dezlegările Marelui Vasile.
- Să stropiti zilnic cu această agheasmă toată casa dumneavoastră.
- Să faceti dimineata şi seara rugăciuni.
- Să tămâiati în fiecare zi şi să aprindeti candela.
- Să cititi zilnic un capitol din Noul Testament.
- Să-i iertati din inimă pe cei care v-au făcut vrăjile şi v-au distrus.
Atentie!
Nu mergeti niciodată la descântător, vrăjitor sau ghicitor, etc., deoarece atunci situatia dumneavoastră se
va înrăutăti.
Făcând cele de mai sus vor fi dezlegate vrăjile şi dacă vi se va mai face nu vă vor mai atinge.
Multi cred că nu au păcate şi de aceea nu se spovedesc. Aceasta este o rătăcire. Păcat nu este numai să
provoci pagube, să nedreptăteşti şi să ucizi.
Păcat este şi gândul viclean şi că am văzut şi auzit murdării, minciuna mică sau mare, dacă am ascultat
pe ascuns, dacă am înjurat sau insultat, dacă am drăcuit, dacă am înjurat de cele sfinte, dacă am fumat, dacă
mâncăm în zilele de post (miercurea – vinerea, toate marile posturi), dacă nu ne rugăm dimineata şi seara,
dacă nu citim zilnic din Noul Testament, dacă nu mergem la biserică în fiecare duminică, dacă ne-am
împărtăşit fără spovedanie, dacă am avut vreodată legături înainte de cununie (curvie), dacă ne-am masturbat,
dacă am săvârşit după cununie adulter, dacă am făcut păcate împotriva firii, dacă am făcut avort sau dacă am
ajutat pe cineva să facă, dacă am jurat (chiar dacă am spus adevărul), dacă am furat, dacă nu vorbim cu
cineva din supărare, dacă am mers la descântători, vrăjitori, astrologi etc., dacă am învinuit, dacă am
condamnat, dacă am acuzat pe preoti, dacă, dacă, dacă… Sunt multe păcatele noastre şi tu spui că nu ai
păcate?

Arhimandritul Nectarie Moulatsioti  - fragmente

Sfanta simplitate

Prin sfanta simplitate omul cunoaste tainele lui Dumnezeu

- Gheronda, studiul cartilor si cunoasterea il ajuta pe om sa-L cunoasca pe Dumnezeu?

- Asculta la mine: atunci cand cineva lucreaza duhovniceste si ajunge la o stare duhovniceasca buna, vede foarte limpede anumite lucruri prin dumnezeiasca luminare, fara sa le fi cunoscut mai dinainte din carti. Si, mai ales, le vede mai limpede decat altii care au citit toate cartile de pe lume.

Prin curatia lui launtrica vede limpede si foarte departe si adanc, fiindca a iesit de pe traiectoria lumeasca si se misca de acum pe cea duhovniceasca, in spatiul tainelor. Toti cei care au dobandit simplitatea si curatia launtrica vad lucrurile suprafiresti ca fiind foarte simple, ca fiind firesti, caci la Dumnezeu toate sant simple, asa cum si El Insusi este foarte simplu si cum ne-a aratat-o si Fiul Sau pe pamant prin sfanta Lui simplitate. Si nu foloseste o putere mai mare pentru lucrurile mai presus de fire si alta mai mica pentru cele firesti, ci aceeasi putere pentru toate.

- Adica un om poate sa cunoasca tainele lui Dumnezeu chiar si fara mult studiu?

- Da, daca are sfanta simplitate, el poate nu numai sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, ci si sa le traiasca. [...]



Pentru ca harul lui Dumnezeu sa se salasuiasca in om, trebuie sa existe inlauntrul sau aceasta lipsa de viclesug, aceasta curatie. Dumnezeu Se daruieste celor care au o simplitate curatita. Cand omul inainteaza in simplitate si curatie, impreunata cu credinta fierbinte si cu evlavie, ajunge mai apoi sa se invredniceasca de experiente dumnezeiesti si sa cunoasca tainele lui Dumnezeu, fara sa aiba cunostinte. Caci atunci Se salasuieste intr-insul Sfanta Treime si, cu dumnezeiasca luminare pe care o are, gaseste cu usurinta cheile intelesurilor dumnezeiesti si talcuieste in Duhul lui Dumnezeu, in mod simplu si firesc, fara durerea de cap a intelectualului.”



Parintele Paisie, nu a avut ucenici, nu a avut internet, nu citea ziare, nu asculta la radio, nu se uita la tv, si cu toate astea a inceput sa vorbeasca despre ceea ce se intampla in zilele noastre – biometrie, carduri, insemnare, incepand cu 1986.



Degeaba citim Biblie, Sfinti Parinti, carti duhovnicesti, daca spunem ca acesti parinti isi iau informatia de pe net si atat. Chiar e de gradinita o astfel de judecata.



Spunea parintele Paisie ca lucrurile sant atat de simple si de pe fata ca si cum ai citi intr-un ziar. Nu mai trebuie nici o talcuire, nici o interpretare…

Asta, pentru parintele Paisie. Altii nici acum nu vad si nu pricep, sau nu vor sa vada si nu vor sa priceapa.


Cuviosul Paisie Aghioritul – vol5, Patimi si Virtuti

“Iubirea e fundamentul fiintei noastre”

“Fara Dumnezeu, orice iubire moare”

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -


- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?


- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.



- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?



- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.



- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?



- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.



- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?



- Moare pentru ca nu exista si Dumnezeu in ecuatie. Si atunci noi nu avem de unde sa ne alimentam, sa ne regeneram iubirea. Fara Dumnezeu, nu exista principiul generator de iubire. Omul singur e o fiinta limitata. Harul e cel care il face infinit de adanc. Harul e de la Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca orice realitate netransfigurata degenereaza. Se consuma. Fara har, omul e in stare cazuta. La fel si cu iubirea. Ea se stinge daca nu exista raspuns. Daca o intorci catre Dumnezeu si catre oameni, ea primeste raspuns din infinitatea Lui Dumnezeu. Daca o intorci catre tine, catre trup, catre materie, ea se cheltuie, se epuizeaza, pentru ca lucrurile astea sunt limitate. De asta e nevoie de cununie. Cununia e unirea a doi cu un al treilea, cu Dumnezeu, care e infinit.



- Din pacate, simplul fapt ca te cununi in biserica nu garanteaza mereu fericirea…



- Trebuie sa invatam sa-L vedem in celalalt pe Dumnezeu. Nu trebuie sa ne raportam la un om ca la un lucru finit. Orice persoana e un izvor infinit, dar care nu e descatusat.



Prin iubire si cu ajutorul lui Dumnezeu, putem rupe zagazurile, astfel ca celalalt sa-si dea drumul fiintial, sa scoata din el tot potentialul lui moral, spiritual si de iubire. Pentru ca fiecare om e cu mult mai mult decat se vede. Si vine iubirea si activeaza in celalalt ceva ce habar nu avea ca zace in el. Ai nevoie de un celalalt care sa iti dea masura. In relatie de doi, omul evolueaza continuu. Si nu mai are cum sa se sature de celalalt, sa se plictiseasca, sa ajunga la rutina. Pentru ca fiecare il face pe celalalt sa evolueze. Fiecare se desface ca un boboc, apoi ca o floare, si aceasta inflorire a lui este infinita. Multi oameni par incapabili de sentimente profunde. Asta, pentru ca nu au fost iubiti, la randul lor, ca sa inceapa sa infloreasca. Dar toate astea nu sunt posibile fara Dumnezeu. Si fara efortul fiecaruia de a activa in celalalt taina Lui, harul dumnezeiesc. Trebuie sa iubesti cu Dumnezeu din tine, pe Dumnezeu din celalalt.

- Cum ar trebui sa iubim, parinte? Unde gresim, de tot ajungem sa o luam de la capat?



- Nu stim sa ne daruim. Nu avem exercitiul daruirii de sine. Societatea actuala ii educa pe oameni in directia propriilor dorinte, ii invata sa se iubeasca intai de toate pe ei, sa-si urmareasca propria implinire. Si dragostea devine, astfel, un fel de accesoriu, care le serveste fericirii proprii. Am o cariera, am o casa, am si o iubita! Dar nu iubim cu adevarat decat atunci cand facem acest exercitiu al iesirii din sine si cand incepem sa ne exersam in daruire, sa ne antrenam puterea de iubire. Sa iubesti inseamna sa gravitezi in jurul implinirii celuilalt. Sa te gandesti cum poti tu sa-l ajuti pe celalalt, cum poti sa-i vii in intampinare, cum sa-l odihnesti, cum sa-l scutesti de un efort, cum sa-i faci o bucurie, cum sa-i gatesti o mancare buna, cand e obosit. Trebuie sa inveti sa traiesti prin celalalt si pentru celalalt. Iubirea inseamna foarte multe gesturi. Intentiile, gandurile in sine nu au nici o valoare in absenta lor. E plina lumea de ele. Facand gesturi te si verifici pe tine, daca poti cu adevarat sa iubesti. Am citit de curand intr-o carte cum un detinut politic taran, inchis la batranete, primea de la babuta lui scrisori, in care ea punea si cate o floare presata. Asta inseamna iubirea. Si chiar mai mult. Sa daruiesti atunci cand esti epuizat, cand nu mai ai nici o forta. Nu exista scuza sa nu daruiesti.



Daca dai din prisos, cand ti-e bine si-ti vine usor, nu are valoare. Atunci cand nu mai poti si vrei totusi sa faci ceva pentru celalalt, izbucnesc in tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primesti forta de la Dumnezeu si ajungi sa faci mai mult decat credeai ca esti capabil. Sa te daruiesti atunci cand nu mai poti te leaga cu adevarat de celalalt si-l face si pe celalalt sa se deschida, sa daruiasca la randul lui. In iubire, trebuie sa daruim ce nu avem, cand nu mai avem. Si atunci, ca in Evanghelie, nimicul se transforma, si painea si pestii ajung tuturor.

- Pana unde te poti darui pe tine, fara ca asta sa te anuleze cu totul? Uneori, poate e mai bine sa te opresti, daca celalalt nu-ti raspunde la fel…



- Daruirea de sine e un gest voluntar, nu este o dependenta fata de celalalt, nu e sclavie. Nu ti se cere s-o faci. Prin daruire nu ma anulez, ci ma regasesc pe mine si ma imbogatesc cu felul celuilalt de a fi. Prin posedare, ma anulez. Unora le convine sa se lase stapaniti de altii. E cazul multor femei de azi, care ajung sa se inrobeasca. Le bat barbatii, sunt chinuite, dar le e frica sa-si asume un drum, de dragul sigurantei. Au parte de o suferinta absurda, care nici macar nu e mantuitoare. E o forma de lene. Refuza responsabilitatea propriilor decizii si atunci prefera doar sa execute. Dar asa nu vor evolua niciodata.



“Cand Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da

de-a gata si o mare iubire”



- Nu toata lumea are parte in viata aceasta de iubiri extraordinare. E vina noastra? Tine de noi sa traim o mare iubire sau ea e un dar de la Dumnezeu?



- Dumnezeu are un drum clar pentru fiecare. Nu exista coincidente. Faptul de a intalni o anumita persoana tine de voia Domnului. Dar felul in care reactionam noi la intalnirea respectiva tine de noi. Fiecare persoana care ne iese in cale e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa ne intrebam, de fiecare data, de ce a randuit Dumnezeu sa intalnesc omul ala. Ce pot eu sa fac din relatia asta? Ce trebuie eu sa inteleg? Ce folos pot sa trag? Apoi, sa nu confundam indragostirea cu iubirea. Daca Dumnezeu iti trimite dragostea, nu inseamna ca-ti da de-a gata si o mare iubire. Dragostea e doar o arvuna de la Dumnezeu. Daca o cheltui fara stiinta, nu mai ajungi niciodata la iubirea adevarata. Poate la inceput nu pare mare, dar iubirea, daca se lucreaza, creste tot mai mult. Iubirea nu e emotie, e o putere. Dumnezeu nu e trup si totusi se defineste pe sine ca iubire. Deci, iubirea nu e trup! Sigur, si componenta asta trupeasca intra in iubire, dar nu se reduce totul la ea. Iubirea e o mare putere a omului, primita de sus, o putere care trebuie eliberata si lucrata de fiecare in parte. Spun eliberata, pentru ca cel mai adesea ne iubim pe noi insine, si atunci iubirea este inchisa in noi, se invarte in cerc. Este o iubire egoista, intoarsa catre sine, in loc sa fie libera si sa nu ceara nimic in schimb.



- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?



- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur.



- Ar trebui atunci sa cultivam toleranta in dragoste?



- Ar trebui sa facem exercitiul alteritatii, nu al tolerantei. Toleranta e un fel de ingaduinta fata de ceva ce tie nu-ti convine, presupui ca celalalt are niste defecte pe care tu, din marinimie, le treci cu vederea. Adica toleranta presupune mandria. Or, intr-o relatie de iubire tu nu ai dreptul sa consideri felul tau de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie sa ceri celuilalt sa se schimbe, trebuie sa-ti ceri tie sa-l suporti pe celalalt. In iubire, nu trebuie sa te preocupe binele tau, ci trebuie sa te pui pe tine in slujba celuilalt, preocuparea ta sa fie devenirea lui. Scopul lui nu e sa te infrumuseteze pe tine, sa te faca sa te simti mai frumos si mai bun. Iubirea traita drept schimba oricum lucrurile in bine. Faptul ca ma daruiesc total, ca ma arat jertfitor il face si pe celalalt sa se corecteze, sa se simta, il schimba in bine. Parintele Teofil Paraian spunea ca dragostea niciodata nu calculeaza si dragostea totdeauna calculeaza. Cum vine asta? Pai, niciodata nu calculeaza ce daruieste, ca sa-i atraga atentia celuilalt uite, cate am facut pentru tine, acum da-mi si tu la fel. Si in acelasi timp calculeaza mereu cat primeste, ca sa poata da mai mult. Asta e iubirea adevarata.



- Cateodata, oricate ai face pentru celalalt, el ramane indiferent si nu-ti intoarce nici o farama de dragoste. Cum stii care e omul pentru care merita sa dai tot?

- In ordinea fireasca, important e sa nu te implici intr-o relatie pana nu esti sigur de ea. Potentialul de afectiune, de iubire, trebuie pastrat pana gasesti o persoana cu care te potrivesti cu adevarat, cu care sa ai in primul rand o potrivire sufleteasca, nu trupeasca. Apoi, un om de calitate, daca a intalnit un alt om de calitate si se jertfeste pana la capat, reuseste sa-l invinga pe celalalt prin iubire, chiar daca celalalt iubeste mai putin. Iubirea unuia, cu statornicie, poate sa salveze iubirea celuilalt. Am cunoscut multe recuperari miraculoase de relatii care erau in pragul esecului si au ajuns chiar mai puternice si mai profunde ca inainte. Oamenii trebuie sa invete sa aprecieze crizele. Intrebarea mai are insa si o capcana. Daca te opresti la om, risti sa pierzi tot. Daca il ai in minte mereu si pe Dumnezeu, gasesti in jur suficiente persoane care sa merite sa dai tot, fara sa-ti mai fie teama ca ai putea pierde. Nici un om nu merita in sine sa-i dai tot. Pentru ca omul ala nu e ultima realitate, dar Dumnezeul din el, da. In definitiv, prin om ne daruim, de fapt, lui Dumnezeu.



“Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie”



- Si atunci care e rostul casniciei?



-Relatia, casnicia sunt doar un cadru in care noi ne manifestam, ne desavarsim. Ne exersam iubirea, aceasta capacitate de a iesi din noi insine, de a deveni transparenti, ca Dumnezeu sa se poata manifesta deplin in noi, iar noi sa ajungem la acea patrundere reciproca intre oameni, sa putem iubi tot mai mult. Numai daca ne exersam deschiderea, devenim niste vase largi care pot primi mult mai mult decat pe celalalt. Si atunci pot iubi, prin intermediul lui, pe toti oamenii, intreaga natura si toate animalele, pot cuprinde in inima mea toata creatia lui Dumnezeu. Exersand comuniunea in doi ne pregatim pentru comuniunea cu toti, care va fi in Imparatia Cerurilor.



- Exista suflete pereche? Oameni alaturi de care totul devine mult mai usor?



- Exista, dar mai multe. Nu exista un singur om cu care sa-ti fie scris sa fii impreuna. Exista insa mai multe persoane in lumea asta cu care relationezi foarte bine. Faptul ca ai intalnit una si, din nestiinta, iubirea s-a cheltuit, nu inseamna ca vei ramane toata viata singur. Asa cum faptul ca ai intalnit un suflet pereche nu garanteaza ca iubirea va dura, daca nu lucrezi virtutile ei. Fara potrivire, nu e posibila dragostea. Dar potrivirea e doar o scanteie. Ea nu garanteaza vesnicia sentimentului. Nu meriti ceva pentru care n-ai muncit! (rade). Din contra, se intampla des ca tocmai aceste iubiri sa se cheltuie mai repede, pentru ca totul e perfect si nimeni nu depune nici un efort. Se ajunge la un fel de suficienta, pentru ca celalalt corespunde perfect nevoilor mele si eu nevoilor lui, si atunci fiecare se iubeste pe sine, prin intermediul celuilalt.



- Asa se nasc gelozia si posesivitatea?



- Gelozia e iubirea de sine prin celalalt. Daca esti gelos, nu-l iubesti pe celalalt cu adevarat, ci consideri ca celalalt e dreptul tau si cineva atenteaza la el. Ti-e frica sa nu vina cineva sa ti-l fure. Dar nici un om nu are dreptul sa il confiste pe celalalt. Iubirile astea contorsionate, cu gelozii si suferinte care-ti fura ochii si-ti intuneca mintea, sunt iubiri demonice. Ele sunt fascinante in felul lor, sunt foarte simtuale, au un erotism exacerbat, dar produc enorm de multa suferinta, te desfiinteaza ca persoana. Tu crezi ca te-ai jertfit suferind, dar de fapt ai fost posedat. Iubirea adevarata, dumnezeiasca, afirma, nu distruge. E ca un cer senin. N-are tulburare si n-are ceata.



- Astazi, tot mai multi oameni aleg o forma libera de iubire. Nu se mai casatoresc, ba uneori nici nu mai locuiesc impreuna, dar cu toate acestea, se iubesc si traiesc in armonie. E gresit ca procedeaza asa?



- Iubirea care nu implica responsabilitate si sacrificiu nu e iubire adevarata. E iubire conjuncturala, care nu ajunge la maturitate. De fapt, in cazul lor nici nu se ajunge cu adevarat la iubire, ei raman in faza de indragostire. Daca nu se ajunge la cununie, inseamna ca Dumnezeu e scos afara din ecuatie. Si fara harul dumnezeiesc, omul e finit si dragostea lui tine doar o vreme. Cei care aleg calea aceasta vor o iubire in care sa nu aiba nimic de pierdut, ci doar de castigat. Vor sa ia ceva ce se obtine usor si sa se pastreze mereu liberi, in cazul ca apare ceva mai ofertant.

- Cand traiesti o iubire nefericita, te gandesti adesea ca ar putea exista cineva care sa te iubeasca mai mult, sa te inteleaga mai bine…



- Modul asta de a vedea lucrurile e o consecinta a gandirii tehniciste. Un produs se uzeaza moral, in momentul in care apare o versiune imbunatatita a lui. (rade) Adica iese din uz. Or, oamenii nu ies din uz, ei devin continuu. Trebuie sa aprofundam, sa sapam in relatia respectiva, pentru a ajunge la noi si noi adancimi, chiar daca apar oportunitati de relatii mai bune, chiar daca cunoastem persoane care ni se par mai potrivite. N-avem voie sa schimbam persoana. N-avem voie sa incepem mii de drumuri, pentru ca nu mai ajungem niciodata la capat. Nu poti sa te remodelezi la infinit dupa alte tipare de femei sau barbati, pentru ca te tocesti ca piesa, ajungi sa nu mai ai nici un profil. Tu crezi ca ai capatat experienta, ca ti-ai imbogatit modul de a fi, avand foarte multe iubiri, dar de fapt te-ai pierdut pe tine, nu mai stii cine esti cu adevarat. In iubire, ca si in profesie, e foarte important sa fii statornic. Nu te poti face trei ani medic, apoi inca trei actor si dupa alti trei sa te pregatesti sa devii fotbalist. Trebuie sa mergi mai departe. Pentru ca impasul la care ajungi intr-o relatie e al tau, in primul rand, nu al celuilalt. Dumnezeu ti l-a randuit tie, ca sa te depasesti, ca sa evoluezi. Schimband persoana, fugi de tine, fugi de devenire. Iar obstacolul va reveni, sub alta forma, oricine ar fi langa tine.



“Nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii”



- De ce e atat de importanta fidelitatea? Cunosc persoane care spun ca-si iubesc partenerii, desi ii mai insala din cand in cand, si ca asta nu are nici o importanta, atata timp cat nu sunt sentimente la mijloc.



- Se mint singuri. Infidelitatea e o forma de consum. E foarte urat sa-i consumi pe ceilalti, pentru nevoile tale erotice. Dar, de fapt, te consumi pe tine. Stagnezi. Fara fidelitate, nu poti ajunge la nivele mai profunde. Numai asa poti evolua. Or, daca iti permiti alternative, inseamna ca nu esti dispus sa infrunti blocajul, ca vrei sa il ocolesti. Daca iti refuzi alternativa, atunci nu mai eziti, depasesti criza si vezi si ce potential zace in tine si in celalalt. Si esti mai castigat si mai bogat ca inainte. Ajungi la alt nivel al iubirii, e o iubire rafinata si foarte profunda, care nu mai sta doar in indragostirea trupeasca. Efortul putin inseamna devenire putina, inseamna sa fugi de implinirea de sine. Vedeti, nimic nu se poate fara sacrificiu, fara principiul crucii. Sacrificiul pe cruce e fereastra spre Inviere. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca in creatie toate se cer dupa cruce. Asa se manifesta iubirea lui Dumnezeu fata de noi. Pentru ca asta e conditia noastra cazuta, consecinta caderii in pacat. Nu ni se da nimic, daca nu jertfim ceva. Si iubirea e o jertfa. Jertfesti sinele tau, ca sa-ti apropii sinele celuilalt. E o renuntare la tine. Sacrificiul da profunzime oricarei relatii. E cel care fixeaza iubirea. Sa te indragostesti e usor, dar sa iubesti e foarte greu. Fugi de cruce: fugi de inviere, fugi de bucurie, fugi de iubirea adevarata! Nu se poate fara. Fara cruce, e calea usoara, comoda. Nestiind sa suferim cu bucurie, sa umplem suferinta de rost, fugim, de fapt, de viata. Si tot ce primim e de mana a doua. Toate bucuriile si iubirile sunt diluate. Tot ce traim e searbad.



- De ce suferintele din dragoste sunt unele dintre cele mai dureroase?



- Pentru ca omul, iubind, se deschide si devine profund. Si atunci incaseaza loviturile direct in profunzimea fiintei. Daca iubirea a fost cu Dumnezeu si celalalt pleaca totusi, Dumnezeu nu ramane dator. Vine El si umple golul, pentru ca tu nu l-ai iubit doar pe cel care a plecat, ci si pe Dumnezeu din el. Poti fi destramat cu adevarat dupa o despartire, doar daca nu-L ai pe Dumnezeu. Daca ai iubit stramb, daca ai fost posedat de celalalt.



- Uneori, dupa o mare iubire, nu mai avem curaj sa mergem mai departe, sa ne mai deschidem sufletul inca o data. Cum putem vindeca ranile lasate de o suferinta din dragoste?

- Parintele Teofil Paraian spunea ca suferinta e o mare taina. Degeaba ti-o explici teoretic, inima continua sa doara. Si orice sfat din afara ramane tot in afara. Numai Dumnezeu poate vindeca astfel de rani, daca considera. Dar unele dintre ele nici nu trebuie sa se vindece. Se intampla uneori ca inima ta sa poata purta infinit de multe rani deschise. Capacitatea de suferinta a omului e foarte mare. Dar nici nu trebuie sa devenim atat de obsedati sa se inchida rana, sa uitam tot. Un esec in dragoste nu trebuie sa ne infirmizeze afectiv. Poti sa duci o alta relatie si cu o rana in inima. Si cu mai multe rani in inima. Dumnezeu iti da oricum puterea de a iubi din nou. Trebuie sa mergi inainte, sa ai curajul sa te deschizi din nou, sa incasezi din nou. N-ai voie sa te opresti.



“Fericirea se munceste in fiecare zi”



- Unora parca le sunt date numai suferinte, toata viata…



- Trebuie sa intelegi ca e ca un joc intre tine si Dumnezeu. In suferinta se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu fata de tine. Si atunci incepi sa gasesti un rost fiecarei suferinte. Fara Dumnezeu, totul sfarseste intr-un mare absurd. Si cea mai mica suferinta te doboara. Nu mai intelegi nimic si ajungi sa-ti pui capat zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinta e umpluta de sens si e mereu urmata de bucurie. Trebuie sa nu uiti niciodata ca Dumnezeu te iubeste si te pune la incercare. Te incearca, pentru ca vrea sa-ti dea ceva. Dar cu un pret! Trebuie sa meriti darul, sa te ridici spiritual la nivelul la care il poti primi. Nivelul urmator al jocului. Oricum, darul e intotdeauna cu mult mai mare decat suferinta pe care o treci ca sa ajungi la el. Dumnezeu nu ne poate darui liber, ca atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinta, nu ne-ar mai lasa sa inflorim liber. Dumnezeu, cand ne iubeste, ne pune la incercare, ca pe argint in topitoare. Pentru ca vrea sa scoata din noi esenta cea mai pura.



- Ce ar trebui sa facem ca sa fim fericiti?



- Trebuie sa pornim in cautarea adevarului iubirii, cu toate fortele noastre. Sa nu ne angajam steril, de suprafata, ci sa ne daruim total, tuturor oamenilor si, prin ei, lui Dumnezeu. Si sa o facem pe viata. Fericirea adevarata exista. Si exista aici, pe pamant. Ea nu e decat o cale pe care inaintam. Doar in masura in care stim sa daruim, o sa si primim. Pentru ca Dumnezeu ne chinuie uneori, dar ne si rasplateste cu asupra de masura. Se joaca cu noi, ne face sa vrem mai mult, sa ne dorim mai mult, sa devenim mai mult. Fericirea nu e un dat, o pleasca, o incremenire care pica pe tine. O fericire statica ne-ar strivi sub o plictiseala cumplita. Fericirea se munceste, se castiga in fiecare zi. E un urcus continuu, o dinamica ce se adapteaza permanent nevoilor noastre. Fericirea e devenire.

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa





http://ortodoxiacopiilor.blogspot.ro

VECHEA ORDINE MONDIALA

Ce este în neregulă cu această lume? De ce toate aceste războaie civile, de ce tot acest haos şi dezastru? De ce nu pot oamenii sa traiasca împreună în pace ? Când apar conflicte, de ce este atât de greu pentru Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte părţi, de a opri uciderea – Luand in calcul totodata negociatorii de pace şi ambasadorii ?
Este natura omului rea ? Este doar comportamentul uman ? O gramada de intrebari.Cand ne uitam in jurul nostru pare ca omul este rau, dar acest lucru nu este adevarat. Exista atat bine cat si rau in fiecare dintre noi, sunt necesare pentru supravietuirea de baza a noastra, iar “acestia” sunt termeni subiectivi in sensul ca putem defini binele sau raul in orice mod. Ce este bine pentru cineva, poate fi considerat rau pentru altcineva si vice versa.
In cele din urma societatea va reflecta mintea liderilor care o conduce. Si în cazul în care liderii pun în aplicare ceea ce majoritatea percepe ca fiind rău, societatea va fi la fel- rea, iar oamenii afectati de un guvern rauvoitor se vor comporta ca acesta. Cu toatre acestea , noi suntem cei care decid si accepta sistemul de lideri, aşa că în cele din urmă, responsabilitatea este a ta şi a mea.
În tot acest haos, genocid, de epurarea etnică şi de dezastre globale au un veritabil scop Este totul foarte bine planificat de doar cateva persoane ( majoritatea barbati ) din spatele scenei deasupra oricarei puteri structurale cunoscute de cetateni in general. ,Este o extindere moderna a unui obiectiv mai vechi – De a prelua controlul Lumii. Pentru acei oameni , puterea ,controlul si banul este religia lor, si folosesc orice mijloace pentru a-si mentine puterea, controlul, iinclusiv crima si genocidul.

Acesti oameni din varf care descind dintr-o singura linie genealogica regala,comploteaza ( acum- in prezent ) sa reduca populatia globului pentru a mentine mai usor controlul, si în final depunerea efortului spre o centralizare de putere, care va cuprinde întreaga lume.
Acesta este un plan vechi, la care a lucrat aceasta linie genealogica de mii de ani..Cu toate acestea, acum este momentul în care au mijloacele necesare pentru a realiza scopul şi îndeplinirea “Muncii de Ere” (work of the ages). Ei ne ved inferiori pe noi cetatenii, si ne devalorizeaza in ochii lor pana in masura în care acestora nu le pasă dacă traim sau murim. Daca ei reusesc sa duca la capat acest plan, atunci eu si tu nu vom mai fi nimic altceva decat niste sclavi,.pe care ai poate bate si ucide oricand vor ei.
Multa lume numesc acest plan NOUA ORDINE MONDIALA, dar este o VECHE ORDINE MONDIALA, Care se indreapta spre final, daca nu facem ceva Impotriva realizarii sale.
Aşa cum v-am arătat pe acest blog-site, suntem deja controlati mental, inselati si inrobiti in fata acestor super-bogate familii, majoritatea dinte noi fara macar sa stim acest lucru, dar viitorul pe care al au in maini pentru noi, va fi mult mai rau, daca nu ne trezim la timp sa ne unim fortele. ( prin iubire neconditionata )
Illuminati – Stapanii Din Umbra
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=gs1juWiQRZw[/youtube]
Ceea ce indeobste ( deobiciei ) numim realitate istorica este un fenomen care se desfasoara pe doua planuri. Primul plan este cel vizibil, la indemana oricarui om care iese pe strada sau acceseaza televiziunile si Internetul. Nu este decat varful aisbergului. Cel de al doilea plan este nevazut pentru cei multi. In aceasta dimensiune ascunsa se pune la cale insasi viitorul lumii. Autorii? Un grup ocult care vegheaza destinele omenirii de mii de ani. Cei care au auzit de ei, le spun Illuminati.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=CKrUa4vaPuo[/youtube]
Illuminati Este O Organizatie Oculta Satanica Ce Manipuleaza Si Controleaza Lumea De Foarte Multa vreme…

Simbolismul Lor Se Afla peste Tot , Un prim Exemplu Ar Fi Bancnota De Un Dolar, pe care se afla Imprimata Piramida Si Ochiul Atotvazator ( Horus- Amen Ra Zeul Soare )

Iar Sub Piramida Se Afla Textul: Novus Ordo Seclorum – Noua Ordine Mondiala= Planul IlluminatiCei Care Se Opun Acestei Secte Satanice Sunt Pedepsiti Aspru Sau Platesc Chiar Si Cu Moartea Precum: John Kennedy, Robert Kennedy, Martin Luther King Jr, William Cooper, Printesa Diana, Mohandas Karamchand Gandhi, Papa Ioan I, John Lennon, Tu Pac,Bob Marley,Michael Jackson Si Multi Multi Altii.

Puterea acestei lumi nu este aceea pentru care se bat in prezent Statele Unite, Rusia, Japonia, U.E.
Toate aceste puteri economice si militare nu sunt decat niste piese de joc, manuite din umbra de adevaratii stapani ai planetei.
De acolo, din anonimatul intunericului, ei leaga si dezleaga mersul lucrurilor..Ei fac legi si revolutii, ei instaureaza guverne, ei hotaresc ce tari dispar pentru ca altele sa le ia locul. Ei fabrica noi ideologii si chiar si religii.
Puterea lor este cu adevarat mare si temuta de oricine ajunge sa afle cate ceva despre ei.De-a lungul mileniilor , au desavarsit arta conspiratiei pana aproape de piscul perfectiunii. Proba de nestirbit a timpului le-a slefuit politica in patru mari directii, simple si greu de contracara.
1. Creaza conflicte si razboaie in care cele doua parti provocate, lupta una impotriva celeilalte si nu contra adevaratului instigator.
2. Nu apar niciodata in vazul tuturor
3. Finanteaza toate partile implicate in conflict
4. Trec intotdeauna drept instanta impaciuitoare care pune capat conflictelor ( Toate acestea in costul a milioane de vieti omenesti nevinovate )

Salutul Illuminati – Semnificand Controlul Mental Al Omenirii
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=1qzjdeJwf3g[/youtube]

Cladire Din America – California Ce Arata Ca Svastica Nazy “Gasita” Cu Ajutorul Unui Satelit

J.F. Kennedy Discurs Despre Societatile Secrete
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=V-4c-HUAyRI[/youtube]

Irakul Nu A Fost In Mod Real O Ameninţare Pentru SUA. James Bamford Demască Manipulările Politice A Mass-Mediei Americane. ATENTIE – MASS MEDIA TE MINTE
James Bamford este unul dintre acei puţini jurnalişti, care au fost capabili să străbată apele tulburi ale serviciilor secrete şi să rămână totuşi independenţi. Specialist în serviciile secrete de un sfert de secol, Bamford şi-a extins colaborările din presa scrisă precum şi cele cu televiziunea, fără a renunţa vreodată la libertatea sa de a critica, care este, din punctul său de vedere, un atu profesional şi totodată o datorie faţă de cititorii săi.
Am să vă dau un exemplu de minciuni inventate la nivel înalt, pentru o cauză bună. Vicepreşedintele Cheney a vorbit des despre o întâlnire la Praga, între Mohammad Atta, piratul aerului din 11 septembrie şi un reprezentant al lui Saddam Hussein. El vroia cu orice preţ să facă legătura între Irak şi atentatele asupra Turnurilor Gemene. CIA şi FBI ajunseseră amândouă la concluzia că nu exista nici cea mai mică dovadă că această întâlnire avusese vreodată loc. CIA şi FBI nu vor convoca niciodată o conferinţă de presă pentru a declara că vicepreşedintele este un mincinos notoriu! În cel mai fericit caz, acestea ar putea doar să ofere câteva indicii, dar cam atât.

Arhitecţii războiului din Irak
Pe scurt, administraţia vroia să lase să se creadă că Irakul reprezenta un mare pericol, că Saddam Hussein avea legături cu Al-Qaida şi că era pe punctul să ne atace. Ori, nu asta era ceea ce raporta CIA, ci exact contrariul!
Printre principalele personalităţi care se înverşunau să propage aceste minciuni se afla şi Ministrul Apărării, Donald Rumsfeld şi acoliţii săi: Douglas Feith, subsecretar în Ministerul Apărării în acea perioadă, însărcinat cu chestiuni politice şi Paul Wolfowitz, vice-ministru al Apărării pe atunci. Pentru a contracara informaţiile CIA, aceştia şi-au infiltrat oameni de-ai lor în Grupul de evaluare a politicii antiteroriste, alcătuit dintr-o mână de fideli ai lui David Wurmser, consilierul lui Dick Cheney pentru Orientul Apropiat. Wurmser este un neo-conservator de cea mai aleasă teapă, asociat de lungă durată al lui Douglas Feith.
Toţi aceşti oameni militau în favoarea unui război în Orientul Apropiat, încă de pe la mijlocul anilor 1990. Visul lor era ca SUA să dea lovitura în Irak. Grupul de politică antiteroristă recupera cu grijă informaţiile pe care CIA le considera puţin credibile sau eronate, precum raportul fals cu privire la Nigeria, după ce administraţia divulga aceste informaţii, fapt care le conferea un fel veridicitate. Partea cea mai periculoasă din toată această poveste este clasificarea partidară a informaţiilor, într-un scop politic precis.
“BATALIA “ILUMINATILOR” CU ENERGIA NOASTRA UMANA !
Universul nu are soliditate. Daca cauti sa vezi care este cea mai mica particula din corpul tau, dincolo de celule si molecule, vei afla ca esti facut din atomi, iar acei atomi sunt formati din protoni, electroni si neutroni, iar aceste trei particule subatomice sunt formate din cuarci, care nu sunt nimic altceva decat energie. Totul este energie. Tu esti energie. Materia nu este altceva decat energie condensata sau energie care vibreaza pe o frecventa joasa.

Asta inseamna ca Dumnezeu ne-a creat pe noi ca “transmitatori” de energie care putem fi afectati de energia din jurul nostru, si mai mult, care putem afecta. energia din mediul nostru. Daca eliberezi energie pozitiva, aceasta se va combina cu cea din exterior de acelasi tip. In acest fel te mentii intr-un camp de energie pozitiva. La fel se intampla si cu energia negativa. De aici si zicala: “Ceea ce dai, aia primesti”. Deci esti afectat foarte mult de energia din mediul tau inconjyrator, de aceea te simti asa de minunat in jurul energiei pozitive si vindecatoare a naturii si nu foarte placut in jurul energiei negative a orasului. Cladirile importante precum Catedrale, manastiri, moschee sunt construite in asa fel incat arhitectura lor bazata pe geometria sacra sa emane energie pozitiva. ( domurile si piramidele elibereaza o energie de frecventa inalta, facandu-le cele mai puternice structuri de eliberare a energiei ) Religile monoteiste nu au fost create de “Illuminati”, asa cum cred unii, ci ele au fost infiltrate de acestia.
Geometria sacră reprezintă forma pe care o creează un anumit tip de frecvenţă. Altfel spus, forma este un rezultat direct al frecvenţei. Materia întreagă există datorită faptului că energia acestei materii este menţinută într-o anumită stare, ca substanţă a vibraţiei. Toate tiparele Creaţiei tridimensionale, inclusiv forma umană, sunt constituite din legături energetice, care rezultă dintr-una din cele cinci forme simple ( Solidele platonice ) sau dintr-o combinaţie a lor.)
Dar cine decide ce fel de energie este eliberata din aceste cladiri ? Tipul de actibitate ale fiintelor umane ce au loc inauntrul acestora. Si cand este vorba de cladiri guvernamentale si alte propietati detinute de “Illuminati” acestea sunt folosite pentru a elibera o energie negativa sau demonica.
“Illuminati” – Masonii cred ca ritualurile lor in care implica sacrificii ce implica sange ( forta vitala ) este trimisa lui Lucifer. Ei cred in filosofia luciferiana care spune ca Adam si Eva au fost tinuti prizioneri in Gradina Edenului si ca au fost eliberati din lanturile ignorantei de catre Intelect, darul lui Satan. Si prin acest Dar omul poate deveni Dumnezeu. Prin aceste invataturi false, societatile secrete ( in numele lui Satan ) il provoaca pe Dumnezeu cu toate fortele lor.
Masonii adora principiul masculin + secrete ascunse de masele de oameni
“Din cele mai vechi timpuri, oamenilori din Egypt li s-au dat Idoli la care sa se inchine ,in timp ce inteleptii au inteles fortele nevazute reprezentate de acei Idoli. In lumea de azi se intampla acelasi lucru – Pentru public starurile Hollywood sunt idolatrizate, adorate si celebrate, cu toate ca sub masca halucinogena a mass mediei avem de a face cu programul sofisticat de control mental – Mk-Ultra, si folosirea Magiei Negre pentru dominarea si controlul total asupra lumii.
Tot showbizul, filmele, reclamele, moda, cartile, arhitectura (geometrie sacra), siglele marilor corporatii, absolut tot ceea ce ne inconjoara e impanzit de simbolurile “Iluminatilor” pentru a manipula energiile si a deschide in permanenta porti stelare catre alte dimensiuni in anumite puncte (unde se formeaza vortexuri de energie) pentru a permite entitatilor negative sa intre in aceasta dimensiune in care traim noi – de aici ritualurile magice si sataniste ale masonilor care intotdeauna se desfasoara pe acea “tabla de sah”…

Podeaua -Modelul Masonic ( “Tabla De Sah” ) Este Simbolul Pentru Traveresarea In Alte Dimensiuni. ( In filmul masonic Matrix – Neo nu poate parasi lumea lui pentru al vizita pe Morpheus doar daca traverseaza Modelul alb/negru masonic – “Tabla De Sah” , Doar atunci “Usile” se deschid” – Acesta Este Modul De “Transportare”) . Binenteles ca Aceasta este doar reprezentarea simbolica pentru traversarea in alte dimeniuni, Ritualurile Fac Ca “Usile” Sa Se Deschida.

Toate Ritualurile Masonice Trebuie Sa Se Desfasoare Doar Pe “Podeaua De Sah” . De-a lungul secolelor , Illuminati Au Venerat cu Succes si “Binecuvantat” Demoni Pe “Podeaua De Sah”.
Reprezentarea lui Dumnezeu cu un singur ochi este de natura oculta şi asi are rădăcinile sale în simbolismul egiptean – Ochiul lui Ra ( de asemenea Horus ) – Masonii nu au nici o treaba cu Egiptul, acestia doar au furat cunoastrile sacre ale acestora si le au tinut depaerte de cei multi. Egiptul s-a destramat atunci cand magia neagra a luat locul adevaratelor invataturi sacre.

Masonii venereaza principiul masculin, ratiunea-emisfera cerebrala stanga, materialismul – societate patriarhala.. Asta indica faptul ca masonii urasc principiul feminin–spiritualitatea-creativitatea, ( masonii venereaza intelectul-ratiunea in detrimentul -spiritualitatii-intuitiei ). Ratiunea nu este ceva rau. Ratiunea venerata de masoni este una deformata. . Echilibrul ( unirea ) dintre ratiune si intuitie / masculin si feminin, fizic/ spiritual este reprezentat de pilonul dn mijloc care semnifica realizarea sinelui, Iluminarea.

Masonii – “Illuminati” ascund adevarata cunoastere departe de masele de oameni. Cei doi stalpi din inmagine de mai sus reprezinta ce doi stalpi de la intrare in templul lui Solomion, a căror denumire începea cu litera iod, amintind de simbolismul falic, respectiv cu litera beth, a doua literă a alfabetului ebraic, reprezentând principiul feminin. Denumirea lor este Jakin (Iakin) şi Boaz. Ele reprezintă, de asemenea, principiul activ (masculin) şi pe cel pasiv (feminin).
Suprimand femininul din orice societate si silind oamenii sa gandeasca strict cu emisfera stanga a creierului, umanitatea si-a piersut abilitatea naturala de a percepe energia pamanteasca, cosmica si personala.
În religia egipteană regăsim aceleaşi două principii, sub denumirile de Osiris şi Isis. Cele doua principii se gasesc si in corpul subtil al fiintei umane. In planul fizic ele sunt pozitionate in regiunea coloanei vertebrale.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=xqZRr_-CmW8[/youtube]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=j7peVet9RRU[/youtube]

Acesti “Illuminati” folosesc aceleasi simboluri si principii sacre, dar opuse ( inversate ) pentru a creea o energie negativa, sau mai bine zis de a imputernici aceea entitate energetica ( Satana ,Lucifer ,Baphomet ,Sarpele-Kundabufferul…) pe care noi o alimentam cu frica.
TREZITI-VA !
“Ei au acaparat mintea si inima conducatorilor nostri. I-au corupt pe ceo bogati, iar pe noi ne-au orbit ca sa nu vedem adevarul. Spiritul nostru uman este corupt. De ce veneram lacomia ? Fiindca ascunsi privirilor noastre, hraninduse de pe urma noastra, catarati pe spinarea noastra de la nastere pana la moarte, ei sunt propietarii nostri. Ne controleaza ! Suntem ai lor ! TREZITI-VA ! Sunt Peste tot !”
“Saracii si defavorizatii sunt tot mai numerosi, drepturile omului sunt vorbe in vant. Ei au creat o societate represiva,iar noi le suntem, fara voie, complici.Intentia lor de a ne stapani se bazeaza pe anihilarea constiintei. Ni s-a indus o stare de transa, ne-au facut indiferenti, fata de noi insine si fata de ceilalti. Nu ne mai preocupa decat propriul castig. Va rog sa intelegeti ca ei sunt in siguranta, atata timp cat nu sunt descoperiti, asa supravietuiesc, adormindu-ne, facandu-ne egoisti si sedandu-ne.”
“Clasa mijlocie, somnolenta este dezmembrata, Din ce in ce mai multa lume devine saraca, Suntem vitele lor de povara. Suntem crescuti pentru a le fi sclavi…”
Cea mai puternica unealta cu care o persoana poate sa invinga in viata este cunoasterea, iar prin cunoastere vine intelepciunea si o intelegere mai profunda, iar adevarul adevarat poate fi inveselitor, deoarece adevarul te va elibera.
“Care este reala noastra legatura comuna ? Libertatea ! Libertatea ! Fara libertate, nu poti sa fi crestin, Indiferent de confesiunea careia apartii. Nu poti fi budist, Nu poti fi hindus, nu poti fi musulman… Fara libertate, nu poti sa fi propietarul unei gogoserii…Singura salvare de la opresiune sau inrobire este puterea, cunoasterea, constiinta de Sine.” ( William Cooper )

Revolutia iubirii